Fascismul – precizări conceptuale

Fenomen istoric al secolului al XX-lea, generat de crizele structurale de după Primul Război Mondial, fascismul a provocat o dezbatere de tip academic încă din primele faze ale manifestării sale. Despre o reflecţie substanţială asupra acestuia nu se poate vorbi decît după prăbuşirea sa politico-militară. Condiţiile (semi)liberale ale spaţiului academic de tip occidental au permis o reflecţie în care destructurarea mecanismelor de funcţionare a fascismului (şi a tipurilor sale istorice variate) nu a fost sufocată de verdictele apodictice de tip ideologic, enunţate de vulgata „marxistă“ – în fapt, stalinistă şi poststalinistă – care a dominat în estul Europei. Grupare radicală, iniţial marginală, a spaţiului public italian, dar catalizată de o gestiune dezastruoasă a crizelor de ieşire din starea de război, fascismul a ocupat zona de interes a politologilor, filozofilor, sociologilor, istoricilor, într-o dezbatere permanentă şi persistentă asupra dictaturii, totalitarismului şi a tipurilor de contestare a mecanismelor democratice.   Într-un spaţiu deja suprasaturat de literatură asupra fascismului generic, dar cu deosebire a cazurilor clasice italian şi german (prin naţional-socialism), cercetarea, teoretizarea, travaliul de arhivă sau eforturile de poziţionare conceptuală sînt semne evidente ale actualităţii acestui subiect, concurat, ca volum de referinţe bibliografice, numai de comunism. Din imensitatea literaturii de tip academic […]