Festivalul ideilor preconcepute

De doua editii incoace, dar cu precadere anul acesta, Festivalul National de Teatru (FNT) ne-a aratat cum poate decurge un mare eveniment artistic (cel mai important, pentru publicul bucurestean, daca e sa luam in consideratie inghesuiala din salile de teatru). Dintr-o coincidenta nu se stie cit de intimplatoare, anul acesta, FNT ne-a facut sa simtim, pe de alta parte, si cum arata, cu bune si rele, un festival fundat pe citeva idei preconcepute. Una dintre aceste idei preconcepute e tentatia irepresibila, cel putin in teatrul romanesc, de a face prea mult si prea multe: in ciuda bunei organizari (in care, de partea in care ma situez a baricadei, nu s-au vazut fisuri), Festivalul National de Teatru a riscat anul acesta sa devina mult prea grandios pentru starea de fapt a domeniului artistic. Iar aglomerarea spectaculara duce, pe nesimtite, la un haloimas in care e greu sa discerni ce e bun si ce nu (a se vedea, pentru asta, prejudecata number 3). O alta idee preconceputa e cea conform careia experienta in teatru tine loc de vizionarea propriu-zisa a spectacolelor. Sigur ca o montare semnata de Andrei Serban, prima in Romania dupa 13 ani, era un must pentru FNT, dar asta […]