FESTIVALUL INTERNATIONAL DE FILM DE LA VENETIA, EDITIA 2004

In perioada 1-11 septembrie, am trait, suferit, iubit si urit cea de-a 61-a editie a celui mai vechi festival de film din lume: Mostra internazionale d’arte cinematografica di Venezia. Am vazut – impreuna – peste 60 de filme, reusind intr-o zi chiar performanta de a „ansena“ trei care durau peste doua ore. Am stat la cozi monstruoase, mai ceva ca cele de la Caritas, si am indurat intirzieri la proiectii care s-au ambitionat sa depaseasca doua ore. Am stat cu ochii cascati la Gregg Araki si-am atipit cu gratie la Manoel de Oliveira. Am facut alergie la panini si ne-am ruinat platind abonamente pe trei zile la vaporetto. N-am facut politica, i-am snobat pe manifestantii Global Beach (care ne-ndemnau la rindul lor sa snobam festivalul) si ne-am obisnuit repede cu compania lui Tarantino, care intra la aceleasi filme la care intram si noi. Iar la sfirsitul maratonului de zece zile, ne-am intrebat la o bere in gara din Venetia daca viata noastra va mai fi la fel dupa ce-am asistat la o asa revarsare de singe, avorturi, razbunari, pedofilie, canibalism, reincarnari, euthanasii, handicapati, autopsii, schizofrenici, safisme si-altele asemenea. Am cazut amindoi de acord ca o sa le ducem lipsa pina […]