Zece ediții!
Descarcă suplimentul PDF AICI
Zece ediții! E banal să spun că nici nu știu cînd au trecut, dar acesta e adevărul. Era în plină criză economică, în 2008, cînd am început și nu ne gîndeam atunci că vom face zece, sau 15, sau 20 de ediții. Făceam, pur și simplu, un festival care se distinge din multe altele existente în țară și în zonă, care are un profil general numai al lui – vizează publicul tînăr, pe acela care a rămas curios, deschis, interesat, indiferent de data nașterii –, care e diferit de la un an la altul – prin generic, invitați, formule artistice –, care aduce alături companii mari și mici, așezăminte de stat și independenți, care urmărește să mențină active și să intensifice legăturile teatrului nostru cu alte culturi teatrale.
N-a fost deloc ușor, cei care organizează evenimente înțeleg perfect ce spun, ceilalți își imaginează cu certitudine. Dar ce mai e ușor în prezent? Și-apoi lucrurile obținute facil nu au darul să te mulțumească așa cum te încîntă reușita în ciuda multor vicisitudini. Le mulțumim tuturor celor care ne‑au fost alături, dar și celor care ne-au creat, (in)voluntar, dificultăți. Primii ne-au înlesnit materializarea intențiilor de-a crea un eveniment de top. Lista cu numele lor e lungă, o pomenim de fiecare dată. Ceilalți ne-au îndîrjit să continuăm, să arătăm că, adesea, reportînd proiecte personale și cu un surplus de efort, poți împărtăși cu ceilalți magia specială a artelor spectacolului. Iar cînd Asociația Europeană a Festivalurilor de la Bruxelles te răsplătește, printr-un juriu internațional prezidat de Sir Jonathan Mills, fostul director al Edinburgh Fringe Festival, cu epitetul „Remarkable Festival“/ „Festival remarcabil“, adeverind ceea ce știai deja, dar e bine să auzi venind și de la alții, atunci chiar că uiți complet lunile de frămîntări, miile de telefoane, zecile de mii de mailuri care se finalizează în conceptul unui asemenea eveniment.
Anul acesta privim către Orizonturi, cu invitați din toate zările, de pe șase continente, din toate genurile (teatru, teatru-dans, teatru coregrafic, performance, musical, concerte, noul circ, ateliere, lecturi publice, lansări de carte, filme, conferințe, seminarii pentru tinerii critici, blogging etc.), către toate sufletele. Ca de fiecare dată, multe exclusivități naționale: artiști din SUA, Brazilia, Anglia, Noua Zeelandă, Australia, Vietnam, Canada, Africa, Scoția, ajunși în premieră în țara noastră; primul volum în limba română cu textele pentru publicul tînăr ale lui Joël Pommerat; un moment special Cîntăreața cheală – Lecția, la 60 de ani de viață scenică, la parizianul Théâtre de la Huchette etc. Indiscutabil, Special Guest Star: Bread and Puppet Theatre al lui Peter Schumann, traversînd oceanul pentru a ajunge prima oară în România, exclusiv la Iași.
Oltița CÎNTEC,
director artistic
Unde fugim de acasă?
La Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tînăr, la Iași, în sălile Teatrului „Luceafărul“ și pe străzile „dulcelui tîrg“, la începutul lunii octombrie, unde acum pentru a zecea oară, ca și în anii trecuți, se adună orizonturile, cele geografice, văzute pe harta planetei, dar deopotrivă și cele artistice, imaginate de artiștii veniți de pe șase continente. Orizontul – ne învață dicționarul – este „limita pînă unde ajunge vederea noastră“; dar dincolo de zare? Teatrul, ca și poezia ori rugăciunea, ne arată mereu un dincolo pe care nu-l pot dezvălui decît vederea secundă și, în conexiune cu aceasta, poetica departelui, surpînd zariștea orizontului văzut din față, căutînd spațiul ființial în orizonturi multiple și în succesive nimburi, unde se văd nevăzutele. Dar departele, ne spune un poet român de azi, poate fi „un continent fără zei“, nimicul, deșertul, lumea lui Cain; la Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tînăr, teatrul luminează întunericul înghețat cu sens, întîmplări, oameni, sentimente, stări, senzații, neliniști, angoase și, mai ales, speranțe: marginea e a nemișcării, orizontul e al Căii Lactee și, mai departe, înspre Big Bang-ul Genezei: teatrul e văzduh.
Orizontul e o invenție; el ne-a fost arătat pentru a ști ceea ce avem de atins; iluzia e deplină: ajungi la zarea văzută pentru a pleca spre alta, imaginată, și spre alta, și alta, în departele de necuprins. Oricine vrea să atingă orizonturile să vină la Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tînăr, să viseze împreună cu tinerii din Sydney și București, să zboare cu oamenii-pinguin din Graz, să se lase prins în dansul-metaforă al artiștilor de pe mirabila scîndură a scenei.
Ioan HOLBAN,
director
Descarcă suplimentul PDF AICI.