Festivalul Naţional de Teatru 2011: al doilea majorat

Odată cu selecţionerul unic/directorul artistic, Festivalul Naţional de Teatru (FNT) şi-a schimbat nu doar viziunea, ci şi sigla, site-ul şi întreaga „imagine corporatistă“. La cea de-a 21-a ediţie (pe anumite meleaguri, vîrsta majoratului, o metaforă pe care o foloseşte şi selecţionera Alice Georgescu în textul ei din caietul-program), FNT s-a întors la prima lui vocaţie – un teatru pentru cît mai mult public (chiar dacă foarte multe dintre spectacole s-au jucat cu spectatorii pe gradene). Neinspirat deschis de un spectacol străin (unul din cele… două din afara ţării) –Trei surori al lui Andrei Şerban de la Budapesta (ca şi cum ai vrea să spui că Şerban lucrează mai bine în străinătate decît în România sau că pînă şi „cele mai bune spectacole din România“ ar trebui să meargă în urma modelelor internaţionale; nu contează dacă e adevărat sau nu, gestul e cam nedelicat), FNT s-a dovedit a fi, tocmai prin „unitatea“ lui de gen, un barometru ideal al tendinţelor actuale de pe scenele româneşti.