Fictionarul si closardul

Iolanda MALAMEN Antoniu si Kawabata Editura Cartea Romaneasca, Colectia „Proza“, Bucuresti, 2007, 284 p. Desi aflata, cu Antoniu si Kawabata, la a sasea sa carte de proza, Iolanda Malamen este cunoscuta in primul rind ca poeta „saptezecista“ sau ca excelent jurnalist cultural (volumele de interviuri cu scriitori romani publicate la Editura Muzeul Literaturii Romane se bucura de un larg interes) si prea putin luata in seama ca prozatoare. Asta se datoreaza in buna masura faptului ca scriitoarea si-a publicat pina acum cartile de proza la edituri obscure precum Crater sau Charmides, cu exceptia Casei Verdi si a Scrisorii lui Lavoisier, aparute la Editura Muzeul Literaturii Romane. Tiparite in conditii grafice meschine, uneori chiar cu grave erori de tehnoredactare, si destul de timid promovate in presa culturala, cartile cu pricina – atipice, rafinate – au fost din pacate livrate neantului. Republicarea lor la o editura cu vizibilitate (la Cartea Romaneasca, de pilda) s-ar impune cu necesitate. O mentiune: ordinea aparitiei celor cinci volume de proza ale Iolandei Malamen nu este aceea de pe coperta a patra a romanului Antoniu si Kawabata (nu reusesc cu nici un chip sa ma lamuresc cum i-au scapat editorului atitea inexactitati), ci urmatoarea: Eu, meseria de […]