Fiecare cu sfirsiturile lui

In timp ce unii vedeau Babel la Cannes, eu am mers sa vad cum si-a petrecut Mitulescu sfirsitul lumii…adica un soi de Tata e plecat in calatorie de afaceri romanesc, bonus Lalalilu vrea sa-l impuste pe Ceausescu etc. Mega-bonus, Scorsese si cu Wenders si-au pus numele pe generic si au girat filmul (macar simbolic). Eram curios de reactia unei sali pline, linga mine un asiatic a stat in tensiune tot filmul, de parca era in fata lui Mao, din cind in cind risete, chicoteli, dar mai in surdina. Ma intrebam daca ei prind macar 10% din referintele culturale care curgeau pe ecran si care ma loveau ca un scroll al memoriei, de la eugenii la portretul Cirmaciului de deasupra tablei negre… Acuma, daca un film ii place lui Scorsese nu-i musai sa-mi placa si mie, pentru ca Scorsese a trait in Mica Italie si nu cu Tomberone cu soia, iar Wenders a stat de partea care trebuie a Zidului, acolo unde se puteau face graffiti-uri fara sa te-mpuste nimeni. OK. Ne aflam in acest sfirsit al unei lumi, nu in Facerea lumii (un film de Vitanidis, scris de Eugen Barbu), nici in Armageddon, ci in toamna lui 1989, intr-o mahala […]