FILM

´´´ Nu pe gura (Pas sur la bouche, Franta-Elvetia, 115’) de Alain Resnais. Intrati in zona rarefiata, dar vesel zgomotoasa a repertoriului estival, nu ne vine usor sa gustam rafinamentele acestei „comedii romantice“, in care vacarmul exploziilor si celelalte efecte-limita din filmele momentului sint inlocuite cu acordurile si acrosurile unei operete a amorurilor discrete din anii ’20, adusa pe ecran de octogenarul Alain Resnais. Dupa recent distribuitul si la noi Notre musique, al abia septuagenarului Godard, Noul val francez de la 1960 isi extinde ecourile prin doi dintre corifeii sai longevivi, pe… valurile suratei muzicale mai virstnice a artei lor. Spre deosebire insa de comilitonul ramas statornic pe baricadele dramatice ale prezentului, Resnais e si el credincios pasiunii proprii pentru intoarcerile in timp. Nu in variantele afisate in titlul teribil Toute la mémoire du monde (1956) si statuate prin capodopera sa Hiroshima, mon amour (1959) – deci nu prin dificila descifrare a urmelor trecutului in prezent –, ci prin mai lejera, traditionala intoarcere efectiva in trecutul pare-se mai fericit, cu ustensilele unui gen mai putin la indemina-i. Dar pe scurt si mai bine nu se poate scrie, despre implicatiile dublului pariu (sau refugiu), decit au scris, cronologic, cu avantajul de-a […]