FILM

  • Recomandă articolul
´´´´´ – maxim — – subminimum ´´ Amityville (SUA, 90’) de Andrew Douglas. Desi pe la primul sfert al filmului nu stiam daca-i voi repartiza vreo steluta, ii pun doua, ca sa contribui la intetirea razboiului global purtat de Andrei Gorzo impotriva a tot ce se afla in conexiune cu „filmul negru“, numit de eminentul coleg „stil“ si expediat ca atare „anilor ’40-’50“ (in paranteza fie spus, nu-i un „stil“ trecator, e o specie perena a filmului de gen). In timpul ultimei batalii, prilejuite de Sin City (cu Tarantino coregizor), batalie purtata pe doua fronturi concomitent (Dilema veche nr. 88, sub titlul Killbillisme, si B – 24 – Fun, III, nr. 126, sub titlul Infantilizare), Andrei a pronuntat un ultimatum-sentinta morala la adresa tuturor adversarilor: „Problema celor care refuza la nesfirsit sa se maturizeze (s. n.) – fie ei regizori, fani sau critici ingrijorati ca ar putea ramine in urma trend-ului – este ca vor imbatrini oricum. Poate mai dizgratios“. Sentinta ultimului rind din text fiind precedata de un rechizitoriu: „a-ti prezenta placerile vinovate drept experiente estetice valoroase, a-ti scuza regresiunea inventind revolutii – asta ma deranjeaza“. Nu stim cine a „inventat revolutii“ ca sa-l deranjeze pe A.G. stim doar […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12882 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }