FILM. Astra Film Festival 2015 – mărturiile străine

În documentarul lui Alexander Nanau,Toto şi surorile lui, Andreea, tînăra ajunsă într-un centru de reeducare, o întreabă pe una dintre îndrumătoare „ce înseamnă «cuvînt »?“ şi care este funcţia lui. Într-un alt moment, camera purtată pînă atunci de un extern se întoarce înspre persoanele-personaje, astfel încît copiii ajung să se înregistreze singuri în timp ce-şi povestesc unul altuia deznădejdea de a fi într-un spaţiu pe care nu îl pot asuma ca fiindu-le casă. Contrar naturii documentarului observaţional, există, în Toto şi surorile lui, o privire ce transformă succesiunea arbitrară a întîmplărilor în ordine narativă care converteşte persoana în personaj, care alterează privirea înduioşată de sensul virgin al descoperirii şi o condamnă la reconfirmarea unui precept ce rezonează cu o ordine morală prestabilită. Descentrarea lumii şi ratarea sensurilor ei fondatoare sînt rezumate sentenţios în final, prin blocajul dialogului între fiul care refuză îmbrăţişarea mamei de curînd ieşite din puşcărie şi o femeie care se vede lipsită de funcţie, aproape expulzată dintr-un spaţiu cuprins de degradarea pe care, în parte, a provocat-o. Proiectat în cadrul secţiunii competiţionale Europa Centrală şi de Est, filmul lui Alexander Nanau, problematic în realizare şi echivoc în concept, apare dublat indirect de una dintre cele mai acute […]