FILM. Cultul imaginilor miscatoare

Considerind productia cinematografica – sau macar o parte a ei – o forma a artei, putem afirma ca aceasta este astazi singura ramura artistica capabila sa trezeasca interesul unor mase mari de oameni. Orice alt domeniu artistic s-a dovedit a fi exclusivist, apanaj doar al cunoscatorilor. Se intelege, e vorba aici de artele contemporane, nu de creatiile renumite si recunoscute, care sint cautate de mii de turisti in muzee importante, dintr-un soi de snobism cultural in majoritatea cazurilor. In mod firesc, se pune intrebarea: cum a devenit arta cinematografica una dintre cele mai grandioase intreprinderi mondiale? Cred ca o cauza o constituie chiar creatorii, care tocmai in acest domeniu sustin, pina acum in cea mai mare masura, teoria aristoteliana a mimesis-ului. Se poate observa ca artele plastice s-au bucurat de succes semnificativ pe plan social pina in momentul cind s-au rupt total de reprezentarea lumii inconjuratoare. Munca echipei de filmare este determinata intr-o buna masura de faptul ca tehnica ofera sansa unei reprezentari mai verosimile decit in cazul celorlalte mass-media. Chiar si filmele science-fiction care, in aparenta, se deroga din start de cerinta aristoteliana a reprezentarii verosimile, se conformeaza in conceptia regizorala acestei reguli prin actiunea unitara a filmului si […]