Film. Doua din trei gratii
- 20-04-2006
- Nr. 317-318
-
Dumitru T. POP
- Arte
- 0 Comentarii
La Paris, linga hotelul meu mi-a cazut sub ochi afisul unuia dintre filmele mele, cu urmatorul slogan: „Cel mai crud regizor din lume“. Luis Buñuel In conditiile in care revolta impotriva americanilor a devenit un sport si orice tarabagiu poate exhiba accese de vehementa antiamericana, ne-am astepta ca macar Lars von Trier sa combata nuantat. Stridenta tezista din Manderlay e din pacate una comuna. Von Trier nu e de data aceasta inaintea timpului sau, ci un simplu copil al vremii sale. Ba chiar jongleaza cu o problema fumata demult. Integrarea africanilor americani nu a inceput nici ieri si nici nu se va sfirsi la 1 ianuarie 2007.E drept, abuzurile seculare sint mai greu de uitat, iar in Manderlay ele devin piesa de rezistenta a rechizitoriului. Ce ar mai fi, deci, de asteptat de la un film mutilat de fierea antiamericana a regizorului? Probabil ca nimic daca Manderlay nu ar fi un film genial. Naduful impotriva yankeilor e doar un inconvenient periferic. La urma urmei, cine poate respinge Razboi si pace doar din cauza exceselor ideologice ale autorului? Nici aici Von Trier nu este capabil sa scuipe doar pe obrazul Americii. Sint flegme aruncate in fata umanitatii, caci povestea ar fi […]