FILM. Gesturile care nu mint
VIDEO trailer Marţi, după Crăciun - Radu Muntean
- 24-09-2010
- Nr. 543
-
Cristi LUCA
- Arte
- 3 Comentarii
Dintre toate filmele lui Radu Muntean, ultimul dintre ele, Marţi, după Crăciun, e cel mai emoţionant. Dacă luăm în considerare că precedentele sînt Furia,Hîrtia va fi albastră şi Boogie, nu e puţin lucru. Fiecare avea cel puţin o secvenţă care-ţi îngheţa inima: bătaia din finalul Furiei, filmată de la acea distanţă de unde nu vezi detaliile, dar le intuieşti şi asta te înfricoşează, uciderea soldatului în Hîrtia va fi albastră, moment copleşitor, în ciuda deznodămîntului ştiut de la primul cadru, şi abdicarea dureroasă a soţului în Boogie, în care acesta conştientizează faptul că maturitatea (responsabilitatea faţă de familie) nu e un compromis, ci doar o etapă normală a vieţii. În orice poveste ce implică adulterul, aruncatul pietrei e cel mai uşor şi mai la îndemînă gest pe care cineva din exterior îl face. Ştim prea bine cine sînt vinovaţii şi nuanţele aparţin unui teritoriu al intimităţii în care nu ne simţim confortabil. Siguranţa afişată în societate e, de cele mai multe ori, o mască în spatele căreia se ascunde o vulnerabilitate pe care nu ne-o asumăm. Filmul lui Radu Muntean nu e o lecţie de moralitate, ci una despre fragilitate. Secvenţa de început, în care nuditatea e explicită, pare […]
adevaratului – marelui – DE SICA (deci nu ‘de sica’!) i-ar fi mers la inima filmele romanesti ale lui muntean, mungiu, porumboiu, puiu…
pt k ti-ai luat – cu tupeu – pseudonimul acesta faimos, atit de iubit de cinefilii de pretutindeni, ma silesti sa spun ceea ce n-as fi crezut sa spun vreodata: ESTI PENIBIL, DE SICA!
„prototipul familiei civilizate din clasa de mijloc, aparent fără probleme, şi care, zilnic, are aceleaşi obiceiuri, aceleaşi reguli pentru copii, aceleaşi sarcini la serviciu, aceleaşi tabieturi, acelaşi orar, aceleaşi drumuri, aceleaşi întîlniri cu prietenii sau rudele, aceleaşi glume sau tachinări, aceleaşi şi aceleaşi momente trase la xerox.”
In Romania????
Exista asa ceva in Romania?
Nu.
Dar despre ce sa faca filme, regizorii noului val romanesc, decit despre nimic?
Ei care toti sunt beizadele de gusteri ai tranzitiei, despre ce sa faca filme?
Despre catastrofa in care se zbate o tara in care nu exista nici clasa de mijoc, nici familie civilizata, ptr ca NU exista viata civilizata in Romania?
Nooo.
Pai cine sa le finanteze asa ceva?
Si cine sa le premieze la festivalurile internationale, dominate de snobilimea de dreapta si de stinga-caviar?
Ori ptr ce fac filme nulitatile Muntean, Mungiu, Porumboiu, Puiu?
Ptr ca-i chinuie pe ei focul launtric al artei si ptr ca sufera ptr halul in care a ajuns tara lor?
Nu.
Ptr premii, faima si fitze.
Iar CTP si „criticii” care se extaziaza in fata acestor dejectii vor sa fie si ei partasi la impartirea tortului.