FILM. Mar Nero: artificial

Coproducţia italiano-română,Mar Nero, realizată de Federico Bondi, e un film plin de bune intenţii. Mesajul său e cît se poate de clar: oamenii se pot împrieteni şi ajuta, în ciuda diferenţelor sociale, de etnie sau educaţie. Dar un mesaj generos îmbrăcat într-o formă sărăcăcioasă îşi pierde din intensitate şi poate fi interpretat drept unul facil.   Inspirat dintr-un caz real, Mar Nero prezintă experienţa unei tinere românce răbdătoare, Angela (Dorotheea Petre), ce lucrează ca menajeră în Italia. Femeia în vîrstă pe care o îngrijeşte, Gemma (Ilaria Occhini), e capricioasă, iar relaţia dintre cele două e tensionată. Toată această tensiune e construită doar prin conturarea sumară a unor trăsături puternic disjuncte ale protagonistelor, nicidecum printr-un conflict dramaturgic real. Schematic, e prezentată şi comunitatea românilor din Florenţa – ies la iarbă verde pe cîmpuri aflate la marginea oraşului, sînt cam mitocani şi iuţi la mînie (ei), dar pot da dovadă de îngăduinţă sau chiar mărinimie (ele). Problema nu e veridicitatea acestor trăsături sau obiceiuri, ci expunerea lor ca rezultat al unei gîndiri regizorale leneşe, nicidecum al unei interogaţii autentice.   Partea de mijloc a filmului, în care prietenia dintre Angela şi Gemma se dezvoltă, e poate cea mai reuşită. Grija şi afecţiunea […]