FILM. Mircea Daneliuc sau reversul rrromanismului epopeic

Decalind pentru saptaminile de dupa Pastele iertator (chiar din Saptamina Luminata) programarea in premiera a urmatoarelor subproduse intunecate ale politicii celor patru ani ai regnului lor, (i)responsabilii inca in functie la CNC 2, care nu-l iubesc deloc pe Mircea Daneliuc, i-au rezervat peliculei acestuia, Sistemul nervos, functia de pion sau nebun de sacrificiu, in deschiderea cu intirziere de trei luni a seriei de filme 2005. Neiubitul Daneliuc a fost un reper valoric disident in filmul romanesc al anilor ’70-’80, mai ales prin Croaziera (1981), dar inca de la Cursa (1975) sau Proba de microfon (1980). Primele semne involutive erau greu de observat in mai faimoasele productii de epoca, adaptari de opere literare, realizate in paroxismul „deceniului satanic“: Glissando (1984) si Iacob (1988). Dar nu se poate spune pe scurt ce s-a intimplat in acel deceniu fatal cu toti cineastii romani care au continuat sa lucreze in tara, de vreme ce nici unul dintre ei n-a reusit sa treaca in stare valida hotarul istoric al anului 1989. Numai Lucian Pintilie s-a sustras destinului, fiindca dupa interzicerea filmului De ce trag clopotele, Mitica? (turnat in pragul deceniului), n-a mai filmat nimic pe plaiurile natale inainte de 1991, autorul Reconstituirii din 1970 avind […]