FILM. Premiile Gopo, în cădere liberă

M-am numărat printre primii susţinători ai Premiilor Gopo. În urmă cu şase ani, cînd ceea ce azi numim „No­ul Cinema Românesc“ se limita la Cristi Puiu şi la „filmele despre revoluţie“, am participat en­tuziast la gala de la Palatul Bragadiru. Atunci, performerilor cinematografiei autohtone le-au fost înmînate primele trofee create de sculp­­torul Adrian Ilfoveanu, împrumutînd forma celebrului omuleţ desenat şi însufleţit de Ion Popescu Gopo. Simţeam necesitatea unei alternative la fosilizatele Premii ale Uni­unii Cineaştilor din România (UCIN), aşa că am salutat fă­ră rezerve iniţiativa Aso­ciaţiei pentru Pro­movarea Filmu­lui Ro­mânesc (APFR), care în 2002 crease şi cel mai important festival de film de la noi, clujeanul TIFF. Anii au trecut, alternativa a rămas necesară, dar direcţia în care se îndreaptă Pre­miile Gopo mă îndreptăţeşte să spun: destul! Am fost luni sea­ră la gala găzduită anul acesta de Ope­ra Naţională – trebuie spus, o sală mult mai potrivită pentru acest eveniment decît cele folosite în anii precedenţi. Ţinînd cont de absenţa lui După dealuri, palmaresul – pe care îl găsiţi în articolul de legatura – nu mi-a produs mari surprize, ba chiar am reuşit să intuiesc mai mulţi dintre cîştigători decît la marea majoritate a ediţiilor dinainte (exceptînd-o pe cea din […]