FILM. Solutia crizei: restauratie sau refondare (I)

„Arta se naste din constringere, traieste din lupta si moare de libertate.“ André Gide A comenta filmul romanesc al anilor ’90 intr-o publicatie internationala de specialitate – si inca de specialitate pentru specialisti, cum e revista MovEast – este, in acest moment, pentru un critic roman, o mare provocare. Atit prin obiectul, cit si prin subiectul ipotezei. Fiindca, intr-o tara in care timp de citiva ani n-a mai aparut nici o revista de cinema, a scrie despre filmul autohton altfel decit asteapta de regula oficialitatea, altfel decit in presa informativa, altceva decit in textele publicitare sau in arhivistica de serviciu inseamna a te plasa in fata unui veritabil handicap. O ipoteza incurajatoare ar fi ca handicapul insusi sa devina obiect de studiu, daca am accepta ca filmul romanesc ca atare este – cum se exprima o eminenta colega in titlul unui articol recent – un Cinema de handicap1. S-ar revolta insa orgoliul cititorului si, prin extensie, al comentatorului roman „tipic“, pentru care obstacolul major, daca nu unicul, e lipsa banilor. Oricum, astfel se incheie practic discutia inca neinceputa. Cit despre cercetatorul strain, tema handicapului e cu atit mai putin atragatoare, el preferind sa ia act de performantele unei cinematografii valide […]