Filmul evreiesc – oglindă a vieții

În perioada 14-21 octombrie 2017, s-a desfășurat la București Festivalul Filmului Evreiesc. Ajuns la cea de-a șaptea ediție, BJFF (Bucharest Jewish Film Festival) este deja mai mult decît un reper al vieții culturale a Capitalei, este un brand. Înscriindu-se în seria festivalurilor filmului evreiesc care se desfășoară anual în cele mai diverse colțuri ale lumii, de la New York, Washington și San Francisco pînă la Londra, Geneva, Napoli, Moscova și Varșovia, dar și la Toronto și Hong Kong, festivalul pune România pe harta unei rețele de evenimente cinematografice care se bucură de apreciere profesională și de succes la public.

În acest an, organizatorii, Fundația Art Primo, în colaborare cu Editura Noi Media Print, Federația Comunităților Evreiești din România, JCC (Jewish Community Center – Centrul Comunitar Evreiesc), Institutul Cultural Spaniol Cervantes și Complexul Educațional Lauder Reut, cu sprijinul financiar al Ad­ministrației Fondului Cultural Național și al Guvernului României, prin Departamentul pentru Relaţii Interetnice, au adus în fața publicului pelicule artistice, dar și documentare, din România, Israel, Canada și Argentina și au ales pentru prezentarea filmelor locații simbolice: Sinagoga Mare, Centrul Comunitar Evreiesc și Institutul Cervantes, pentru a sublinia importanța contextului spațial în percepția mesajului actului artistic.

Astfel, în deschiderea organizată la Sinagoga Mare sîmbătă, 7 octombrie 2017, spectatorii au putut urmări filmul israelian Camerele (Indoors, 2016) al regizorului Eitan Green. Pelicula a fost prezentată la Festivalul Internațional de Film de la Ierusalim (2016), la Festivalul de Film Cinema South (2016), la Festivalul Filmului Israelian de la Paris (2017) și nominalizată la Premiile Academiei Israeliene de Film pentru cel mai bun scenariu (2016). Vizibil impresionați de impactul emoțional al poveștii unei familii care, sub greutatea provocărilor financiare, descoperă puterea legăturilor afective care îi unesc și cu ajutorul cărora pot depăși orice greutate, cei prezenți în sală s-au bucurat apoi de plăcerea unui concert de muzică evreiască, idiș și ladino, oferit de Bucharest Klezmer Band, orchestra Comunității Evreilor din București, la rîndul ei o prezență deja cunoscută în peisajul muzical românesc (și nu numai).

Cea de-a doua zi a festivalului a propus publicului alte două filme israeliene. Primul a fost Grădina Raiului (Gan Eden, 2012) al regizorului Ran Tal, beneficiar al unor premii precum Premiul pentru Cel mai bun regizor – Festivalul In­ternațional de Film de la Ierusalim, Cel mai bun film – Festivalul Filmului Mediteranean – Premiul Cel mare, Cel mai bun film – Miradas Doc, Spania, Cel mai bun documentar, Cel mai bun montaj, Cel mai bun sunet, Cea mai bună coloană sonoră originală, Cea mai bună imagine – Premiile Forumului Israelian al Filmelor Documentare 2013. Cel mai frumos parc de agrement al Israelului, Sachne, adevărată imagine a raiului pe pămînt, îi oferă lui Tal contextul ideal pentru a prezenta cu umor, frumuseţe, durere şi compasiune cele mai profunde aspecte ale societăţii israeliene, care este departe de a fi raiul visat de fiecare dintre membrii ei. Deși mai puțin recent (1996), cel de-al doilea film al serii, Printre lacrimi (As Tears Go By), o altă poveste despre puterea legăturilor de familie a aceluiași Eitan Green, a prilejuit un amuzant schimb de întrebări și opinii între public și regizor, în cadrul dezbaterilor organizate după proiecție.

A treia zi a festivalului a fost dedicată comemorării marelui cineast Radu Gabrea, recent plecat dintre noi. Publicul a putut (re)vedea la Centrul Comunitar Evreiesc Și s‑au dus ca vîntul… (2010) și Călătoria lui Gruber (2009), două din filmele de referință ale regizorului. În paralel, la Sinagoga Mare a rulat un al treilea film al lui Eitan Green, Cînd se lasă noaptea (When Night Falls, 1985), dedicat temei sale preferate, relațiile de familie, pe care le analizează în cele mai adînci străfunduri, din perspectiva unor amintiri proprii, care însă, așa cum el însuși mărturiseș­te, se amestecă pînă la punctul în care nu pot fi numite autobiografie.

Ziua următoare a prilejuit publicului o ultimă întîlnire cu opera lui Eitan Green, prin filmul Americanul (An American Citizen, 1992), de această dată o poveste despre înțelegerea și acceptarea diferențelor culturale, dar și o primă întîlnire cu cinematografia tinerei regizoare israeliene Elite Zexer, prin filmul Furtună de nisip (Sand Storm, 2016), dedicat vieții complicate din lumea beduinilor, cu obiceiurile ei străvechi și dure. Pelicula a cîștigat Marele Premiu al juriului la Competiţia Internaţională de Film Sundace (2016), precum și alte șase premii ale Academiei Israeliene de Film și a fost selectată pentru Oscar. În paralel, la Institutul Cervantes cei interesați au putut vedea spumoasa comedie argentiniană Prima mea nuntă (Mi Primera Boda, 2011), a regizorului Ariel Winograd, avînd la bază căsătoria dintre un evreu și o catolică și explorînd toate posibilitățile genului, într-un mod inventiv și original.

Miercuri, 18 octombrie, spectatorii au făcut cunoștință cu filmografia regizorului israelian Eran Kolirin. La Centrul Comunitar Evreiesc a rulat Vizita orchestrei (The Band’s Visit, 2007), cîștigător al mai multor premii ale Academiei Israeliene de Film, dar și ale unor festivaluri de renume, o delicioasă comedie de situație despre o fanfară de poliție egipteană ajunsă într-un orășel micuţ din Israel și implicit despre relaţiile dintre evrei și arabi privite din perspectiva neînțelegerilor datorate diferențelor culturale, dar și stereotipurilor. La Sinagoga Mare cei prezenți au putut urmări Dincolo de munți și dealuri (Beyond the Mountain and the Hills, 2016), o poveste de familie cu implicații emoționale profunde.

Cea de-a șasea zi a festivalului a prilejuit (re)întîlnirea la Centrul Comunitar Evreiesc cu filmul documentar Struma, al regizorului canadian de origine română Simcha Jacobovici (2001), care a mai fost prezentat anterior, dar care continuă să fascineze datorită subiectului: vasul cu refugiați evrei din România scufundat în 1942, a cărui poveste a rămas pînă astăzi neelucidată în totalitate. În continuare, doritorii au văzut la Sinagoga Mare un alt documentar de excepție: Ben Gurion – Epilogue (2016), al regizorului israelian Yariv Mozer. Bazat pe înregistrări de arhivă, filmul dezvăluie ultimii ani ai lui David Ben-Gurion, unul dintre fondatorii Israelului, care, exclus din conducere, își exprimă viziunea retrospectivă asupra mișcării sioniste. Un al treilea documentar, Arborele de pe perete (El Arbol de la Muralla, 2012), al regizorului argentinian Tomas Lipgot, care surprinde amintirile și implicit mărturia lui Jack Fuchs, supraviețuitor al Holocaustului, a rulat în paralel la Institutul Cervantes. Proiecția filmului a fost urmată de dezbateri cu Luis Guttman, directorul Fes­tivalului Filmului Evreiesc de la Buenos Aires, invitat special în acest scop, care au durat mai bine de o oră și jumătate, demon­strînd interesul publicului pentru subiect.

Și penultima zi a fost dedicată documentarelor, cu prezentarea a două filme despre cimitirele evreiești din România, o adevărată comoară de potențial turistic, din păcate prea puțin cunoscută și exploatată: Și lespezile vorbesc – Cimitirele evreiești din Bucovina (2016), realizat de Fundaţia Art Promo, cu sprijinul Guvernului României, prin Departamentul pentru Relaţii Interetnice și dedicat pietrelor tombale de o inestimabilă valoare prin informaţiile pe care le transmit prin veacuri adăpostite de „casele vieții“ (cum se numesc cimitirele în limba ebraică) din Ştefăneşti, Rădăuţi, Siret, Cîmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Piatra Neamţ, Tîrgu Neamţ, Botoşani și Hîrlău, și Mărturii scrijelite în piatră (2015), produs de Primăria Alba Iulia și dedicat păstrării și promovării patrimoniului arhitectornic și moștenirii culturale evreiești a orașului.

Ultimul film din festival a rulat sîmbătă, 21 octombrie, la Sinagoga Mare, acolo unde a rulat și primul: Moartea în autogară (Death in the Terminal, 2016), al regizorilor israelieni Tali Shemesh și Asaf Sudri, o reconstituire emoţionantă, cu declarații ale mai multor martori oculari, care oferă propria lor perspectivă asupra aceluiași eveniment tragic: un atac terorist soldat cu moartea unui miliitar israelian. Relatările lor, precum și filmările din mai multe surse formează o reconstituire detaliată a evenimentelor ce au avut loc. Dincolo de o simplă prezentare a faptelor, filmul vorbește de­spre pierderea elementului uman în relatările de presă despre atentatele teroriste.

Pe lîngă filme, festivalul a inclus și o serie de evenimente conexe: în zilele de 8, 9 și 10 octombrie, au fost organizate, în avanpremiera festivalului și în contextul marcării Zilei Naționale de Comemorare a Holocaustului din România, la Complexul Educațional Lauder Reut, la Sinagoga Mare și la Centrul Comunitar Evreiesc, mai multe reprezentații a două piese de teatru: Zece cutii de chibrituri, care se adresează atît adulților, cît și copiilor, vorbind despre viața lui Janusz Korczak, pedagogul evreu polonez care a crescut generații întregi de orfani și a murit la Auschwitz împreună cu ei, refuzînd să îi abandoneze, deși i s-a oferit posibilitatea de a scăpa, și Herzl: Un vis care a devenit realitate, care vorbește despre viața și viziunea lui Theodore Herzl, despre puterea viziunii, a credinţei și a esenţei „leadershipului“ adevărat, ambele one-man-show-uri de excepție ale actorului israelian Amichai Pardo. De asemenea, Eitan Green, Elite Zexer și Luis Gutman au oferit un master classes de film elevilor Liceului Lauder Reut, cărora le-au împărtășit din secretele lumii cinematografiei.

Post-festival, dar parte din acțiunile conexe, în 30 octombrie 2017 va fi organizat un eveniment special: sărbătorirea frumoasei vîrste de 95 de ani a muzicologului Iancu Țucărman, unul dintre ultimii supraviețuitori ai Pogromului de la Iași și respectiv al Tre­nurilor Morții, într-un cadru festiv, la Com­plexul Educațional Lauder Reut.

Organizatorii promit că festivalul va continua anul viitor cu și mai multe surprize plăcute.