Filozofia lui Hagi

Las la o parte valoarea inspiraţională pe care, prin comportamentul său sportiv şi extrasportiv, prin prestigiul cîştigat în lume, Hagi a avut-o pentru generaţia mea şi pentru alte generaţii. Las la o parte şi faptul că divergenţele sale cu presa au debutat prin acea „profeţie“ deja celebră în media românească, făcută la finalul campaniei de calificare pentru Campionatul Mondial din Franţa 1998, cînd căpitanul „naţionalei“ de atunci ne avertiza că fotbalul nostru „se va duce de rîpă“ în doar cîţiva ani şi că mizeria din fotbalul românesc se adună progresiv şi în curînd va ieşi de sub preş sub forma ei cea mai monstruoasă. Degeaba: tot ce a rămas în gura şi în paginile presei de atunci şi de mai apoi a fost dictonul de farsă „Măi mustaţă, nu strîmba“ şi analizele dojenitoare, cu iz caragialian, de mai tîrziu ale lui Radu Paraschivescu la adresa greşelilor de limbă ale lui Hagi, scrieri în al căror registru se va şi consacra scriitorul şi comentatorul care face astăzi o treabă foarte bună la Digi TV. Pînă la urmă, nu a fost, de fapt, nici o profeţie a lui Hagi: era de aşteptat să fie aşa, şi astăzi ne mirăm cum de nu […]