CIVILIZAŢIA FOTBALULUI

Red Bull. Cum se consolidează un brand: fotbalul-energizant

FC Viitorul, club al cărui patron şi antrenor principal este Gheorghe Hagi, întîlnește în preliminariile Europa League pe Red Bull Salzburg, doar una dintre echipele deţinute de producătorul de băuturi energizante. Red Bull se poate lăuda cu o politică sportivă unică în istoria fotbalului. Este un caz care merită privit atît ca model administrativ, cît şi pentru că pare un reper destul de apropiat faţă …

Citeşte articolul

Filozofia lui Hagi

Scrisoare deschisă către presa sportivă şi către oamenii de fotbal din România

Las la o parte valoarea inspiraţională pe care, prin comportamentul său sportiv şi extrasportiv, prin prestigiul cîştigat în lume, Hagi a avut-o pentru generaţia mea şi pentru alte generaţii. Las la o parte şi faptul că divergenţele sale cu presa au debutat prin acea „profeţie“ deja celebră în media românească, făcută la finalul campaniei de calificare pentru Campionatul Mondial din Franţa 1998, cînd căpitanul „naţionalei“ …

Citeşte articolul

Highway to heaven. Prin Olteniţa

În Olteniţa, arată Google maps, ia sfîrşit DJ403. Care, de la un punct încolo, se cheamă Şoseaua Portului. Ce nu dezvăluie Google maps în Olteniţa este un drum pe care îl voi numi, empatic, Highway to heaven. Nu, piesa Led Zeppelin e Stairway to heaven. Cea de la AC/DC e, într-adevăr, rutieră, însă porneşte, pour les connaisseurs, în direcţia opusă. Fără purgatoriu. Highway to heaven …

Citeşte articolul

„Für Mönchengladbach, VfL Borussia!“

GALERIE FOTO

Într-o vreme în care parcă tot mai des cuvintele sînt manipulate cu insidioasă dezinvoltură, camuflînd puseuri vindicative sau ridicînd intemperante straturi de confort moral, şi într-o vreme în care convingeri aparent solide se rarefiază galopant, dovedindu- se uneori de-a dreptul falimentare, un club de fotbal poate fi, de ce nu, o certitudine de durată. Una a pasiunii şi a devotamentului, pe care inerentele decepţii nu …

Citeşte articolul

Monumentul mizantropiei fotbalistice

Cea de-a XX-a ediţie a Cupei Mondiale a fost doar formal o Cupă Mondială. Nu caut să epatez, forţînd originalitatea. Întotdeauna am scris onest despre fotbal. Asta îmi propun şi acum, într-o retrospectivă a turneului brazilian. Un turneu care poate suporta destule calificative. Cred că bulversant ar fi o alegere plauzibilă. Nici straniu nu e întru totul inadecvat. Rămîn, totuşi, la bulversant. Cum altfel să …

Citeşte articolul

Blasfemiile semifinalelor

Cînd am început această însemnare, imediat după prima semifinală, pe străzile din principalele oraşe braziliene era haos. Violenţe, maşini incendiate, acte de vandalism. S-au ars şi steaguri ale Braziliei. A fost un Mondial vitreg, care a debutat sub ameninţarea unor proteste furibunde şi pare să se încheie în nota agresivă promisă. Un Mondial vitreg pentru fotbal, un Mondial vitreg pentru gazde. …

Citeşte articolul

Mondialul celor trei finale

Mult a fost, puţin a mai rămas! Cu un amendament: fotbalistic, n-a fost chiar atît de mult pe cît speram. Cum-necum, dacă facem abstracţie de funambulescul adversar al Olandei, sferturile, pentru că despre ele discut astăzi, au propus nişte partide rezonabile. Mai întîi, Germania-Franţa. În optimi, nemţii au trecut de-abia în prelungiri de Algeria, o echipă robustă şi mai ales vindicativă, care n-a uitat că …

Citeşte articolul

Între Costa Rica şi Al Pacino

Straniu acest Mondial... Straniu şi cumva distant. Nu mă refer, desigur, la coordonatele geografice. Sunt momente în care prefer, de exemplu, să urmăresc un film decît turneul brazilian. Cel puţin aşa am făcut în timpul meciului Costa Rica-Grecia, o întîlnire excentrică, dacă nu chiar frapantă pentru faza optimilor. N-am fost niciodată un fan al fotbalului elitist, dimpotrivă, ţineam consecvent cu echipele mai slab cotate, dar …

Citeşte articolul

În aşteptarea normalizării

Mi-am tot afirmat repulsia pentru perfidul fotbal italian, dar nu-mi imaginam că squadra azzurra va părăsi Mondialul încă din faza grupelor, la fel ca în 2010. Are dreptate colaboratorul van kiparos: „Cu cine să urce? Doar cu Pirlo si Buffon, care vrea să-i ia locul lui L. Iaşin ca durată între buturile unei naţionale?“ (Lev Iaşin, legendarul portar sovietic. Sau, pentru cine a citit romanul …

Citeşte articolul

Imprevizibil? Bulversant?

O primă şi uriaşă dezamăgire: campioana en-titre a părăsit competiţia. N-am priceput nimic din jocul Spaniei la acest turneu. Ibericilor nu le-a reuşit nici măcar aluziv dezinvoltul tiki-taka de altădată, o abordare cumva stahanovistă, eficientă în 2010 şi în 2012, la Euro. Campioana mondială şi europeană a fost realmente amnezică în Brazilia. Iar Del Bosque parcă a imitat incoerenţa tactică a lui Piţurcă. Din decenţă, …

Citeşte articolul

La fotbal sau la spital?

Brazilia, mai mult decît un reper geografic, este o definiţie a exoticului. Şi a contrastelor. Copacabana şi favelas. Somptuos şi sordid. Hedonismul carnavalesc de la Rio şi promiscuitatea infracţională de zi cu zi a periferiilor. Trafic de stupefiante şi fotbal. De fapt, oricît de perimată ar fi această metaforă, fotbalul însuşi constituie un narcotic foarte răspîndit în Brazilia. Un narcotic împotriva indigenţei. Iată, lapidar, …

Citeşte articolul

Tuşa de tuş

Prolog Şi eu jucat-am fotbal la anii-mi fragezi, dar, prea ageamiu la dribling, adică ducăreală – cu-amărăciune-n suflet, dar fără şucăreală, lăsat-am dîra,-n urmă, a graniţei de var. Gazonul era verde, azi – nu ştiu cum să spun; nici mingea nu mai sare, iar sarea-şi pierde gustul; joc fotbal în fotoliu şi mult …

Citeşte articolul

Fotbalul, pe ritmurile Internaţionalei

Mondialul brazilian din 1950 în ziarul Sportul popular

Peste puţină vreme va începe cea de-a XX-a ediţie a Campionatului Mondial de Fotbal, ediţie găzduită de Brazilia. Este al doilea turneu care se dispută în această ţară. Primul a fost cel din 1950, cînd competiţia se relua după o întrerupere de 12 ani, provocată de război. România anilor ’50 era supusă unui cumplit proces – şi la propriu, şi la figurat – de comunizare …

Citeşte articolul

Italia-Spania, cu îngerii alături

Toate drumurile duc la Roma. Şi al nostru, atît de lung, nu face excepţie. După ce ieşim din Slovenia, pe care GPS-ul arhaic nu o recunoaşte, livrîndu-ne-o ca pe-o mare pată albă, un păienjeniş de rute posibile şi kilometri „obiectivi“ ne cuprinde, deodată cu atmosfera extrem de familiară a Italiei. N-am mai fost decît o dată la fraţii de „geantă latină“, într-o excursie făcută cu …

Citeşte articolul

Şi s-a făcut dreptate!

Deznodămîntul unui Mondial de tranziţie

N-a fost o finală urîtă. Oricum, n-a fost mai urîtă decît cea din 1990, care, pe deasupra, a fost şi stupidă. Şi nici nu s-a terminat la penaltiuri, ca în 1994, într-un triumf al anihilării reciproce italo-braziliene. Au fost ocazii, au fost ratări monumentale şi parade incredibile şi, pînă la urmă, a fost şi un gol. Cinstit, curat, …

Citeşte articolul

Maşina de fotbal

Lionel Messi, această „minune a geneticii“, a tras 15 şuturi la poartă. Nici un gol. Maradona zicea despre el că a jucat la 30% din capacitate. Kaka, opt şuturi la poartă. Nici un gol. Ronaldo, 21 de şuturi. Un gol. Şi acela căzut, precum pleaşca pe la jocurile săteşti de la Urlaţi. Ce au în comun aceşti fotbalişti? …

Citeşte articolul

Ce e de sărbătorit? Nimic. Doar dragoste

Pe lîngă ştirea-bombă, ştirea zilei, ştirile de la ora cinci, principalele ştiri, ştirea tendenţioasă, ştirea inventată şi fel de fel de alte ştiri, mai există o categorie: ştirea de neînţeles, căci iese din logica dominantă. Întoarcerea la Buenos Aires a Naţionalei Argentinei s-a făcut sub rafalele de vitriol ale presei şi cu măsuri speciale de securitate. Autorităţile le-au …

Citeşte articolul

Terminatorul de la capătul tunelului

Noua logică a Mondialului

Iniţial, titlul articolului trebuia să fie „Morcovul de la capătul tunelului“. E una dintre marile perle ale inţelepciunii fotbalului, produsă de fostul capitan al Naţionalei Angliei, Stuart Pearce, poreclit „Psycho“. Din 1966 încoace, fotbalul englez orbecăie în subteran, prin tunelul din Marea Evadare. Şi, la fel ca prizonierii aliaţi din clasicul film de război cu Steve McQueen …

Citeşte articolul

Să driblaţi. Bine?

Pledoarie pentru anacronism

Multe veţi auzi de la un mare antrenor, dar un singur lucru n-o să spună. De fapt, în public, chiar dacă vorbele par multe, veţi auzi doar variaţiuni pe aceleaşi teme: „Felicit întreaga echipă, nu vreau să fac evidenţieri, ne concentrăm pentru următoarea partidă“. Iar la înfrîngere: „Îi felicit pe jucători pentru efort, îi felicit şi pe adversari, …

Citeşte articolul

Fotbalul Corect

În fotbal, ca şi în politică, apar periodic idei atît de greşite, încît durata lor de viaţă ar trebui să fie mai scurtă decît enunţul lor. Asta, evident, dacă nu intervine divorţul de realitate. Un fenomen tot mai frecvent, din moment ce este indus cu foarte multă grijă. Vă plac vuvuzelele? Dar fotbalul de la acest turneu …

Citeşte articolul