FÎNTÎNA BARTHESIANĂ. Barthes în România. Cazul Henri Jacquier şi două păcate mortale
- 17-04-2014
- Nr. 719
-
Alexandru MATEI
- Rubrici
- 1 Comentarii
În teza de doctorat a lui Dan Damaschin, la Cluj, la Editura Zenit, Cercul literar de la Sibiu/Cluj. Deschidere spre europeism şi universalitate (2009), este documentat, în limba română, aşa-numitul „caz „ Henri Jacquier, în care apare prins numele lui Barthes, acel Barthes din Legaţia franceză de la Bucureşti. Versiunea prezentată este una, cea a profesorului Jacquier. Conform acestuia, Roland Barthes a descins în primăvara lui 1949 la Cluj, i-a confiscat paşaportul şi l-a lăsat pradă cotropitorilor comunişti. Jacquier n-a mai putut să-şi recapete niciodată cetăţenia franceză şi a murit în 1980 la Cluj. În acest „ caz „ se amestecă, marginal, criticul Nicolae Balotă, care, în Caietul albastru, pare să crediteze acuzaţia de „plagiat „ pe care Jacquier o formulează împotriva lui Barthes. L-am cunoscut pe poetul Dan Damaschin la Cluj, în 2011 şi, desigur, am constatat cît de credibilă este, cel puţin printre cerchişti, anatema aruncată asupra lui Barthes. Îi înţeleg: prezenţa unui profesor francez la Cluj, de-a lungul deceniilor de teroare sovietică, le-a fost un dar. În opoziţie, figura ursuză a lui Roland Barthes, stîngist, homosexual şi lider al intelectualităţii franceze snoabe de mai tîrziu, nu putea naşte simpatie. Henri Jacquier, născut în 1900, profesor […]
Ghilimele nastrusnice ori nazdravane („caz „ Henri Jacquier, „plagiat „), ba prin pozitionare, ba prin prezentsa-absentsa, fiece “caz”/caz din text cu semnificatia, cazuistica sa. Soarta mastera in numarul prezent, fantana a disparut de pe “fronton” in minute ca sa fie relegata labirintului rubricios. In tot cazul (fara ghilimele…) daca in cestiunea „ plagiatului „ barthesian ne putem inarma cu oarescare doza de detasare si chiar umor, e absolut inútil sa rezistam hilaritatii confruntati fiind cu o formulare in genul “deduc faptul că Barthes este trimis la Cluj, să-i transmită lui Jacquier bănuielile oficiale cum că ar fi spion comunist (în orice caz, spion)”… Bestial! Franta isi chouchouta cu intreg arsenalul polimastiei hexagonale otrepe domestice de baza ca Sartre, Aragon si, uneori, Eluard si, in acelasi timp, o soma pe oita ratacita si nitel turbata Henri J sa se intoarca in geometría natala … Ei, da.
Nu mi-e clar cum si in ce capcana au cazut Vasile Gogea si Ion Bogdan Lefter (am citit trimiterile cu link): semnalarea unei scrieri ce cartografiaza niste murky waters in care ar fi putut sa patogeasca Barthes? Asemenea, convergenta ideologic-politica Barthes-Camus? Super! M-a amuzat sa gasesc o formula incuietoare ca “în plină Franţă antinazistă”. Antinazista si rezistenta… In La traversée de Paris, un “rezistent” raisonneur, intr.-o taverna a pietii negre (a sapunului, inclusiv) predica: Si les Français se lavaient moins, la France serait plus propre”…