Fiul lui Saturn, Mesia

Mai curînd decît a aşeza dialogul acesta romanesc în siajul celor platoniciene, cred că Uimitoarea istorie a lui Şabbatai Mesia (roman istoric) trebuie pus în relaţie cu dialogul lui Martin Buber, Ich und Du. Pentru că aici se află punctul de fugă al tabloului pictat de Andrei Cornea: posibilitatea (sau opusul acesteia) de a stabili un raport între pasiunea religioasă (cumva obiectivată, răcită de trecerea timpului) şi încrederea nelimitată în forţa raţiunii: este chiar întrebarea pe care şi-o punea Buber la întîlnirea cu hasidismul – cum poate fi trăit actul religios ca un continuum cotidian, şi nu doar ca o încercare discontinuă de accedere la cerul ideilor. Acest eseu istoric (voi reveni asupra acestei catalogări polemice) trebuie privit, structural, ca o operă picturală, ale cărei adîncimi, realizate prin asumarea unor convenţii de care literatura are nevoie, dezvăluie detalii valorizate de dialogul central. Cuplul central, ca să păstrăm şi noi convenţiile, este format din Mehmet Akif, misterios reprezentant al comunităţii dönmeh, şi voltairianul său prieten, doctorul grec Spiros Philippidis – fundalul istoric este cel al unei crize majore: comunitatea dönmeh din Tesalonic este expulzată de turci şi forţată să se expatrieze pe tot cuprinsul Turciei. Aceşti dönmeh sînt un grup de […]