Florin SLAPAC, Fara pereche

Florin SLAPAC Fara pereche Editura Univers, Bucuresti, 2000, 208 p. f.p. O lume abulica si paraginita si reversul ei inchipuit-salvator se lasa inventariate in aceasta carte deloc vesela a lui Florin Slapac. Autorul ei profita de toate posibilitatile dezlantuirii onirice pentru a realiza un spectacol fabulos al esecurilor permanente, sanctionate de cite o evaziune temporara. Fara pereche este un catalog de itinerarii ratate, de incercari obosite de a scapa de „zilele fara nici un Dumnezeu“, de „scamoase clipe, temeinic stampilate cu o consistenta doza de prost gust“ (p. 116). Titlul este mai mult o desperechere decit un superlativ: e numele unui film vechi, de pe vremea lui Fritz Lang, inecat in umbre si in incoerenta studiata. La fel de amalgamat se vor construi si traseele pe care le urmeaza personajele voci (capatind tirziu nume): Gregor, un pianist imbatrinit, un anume Gaspar, cel care penduleaza intre camera muceda de hotel si cafeneaua imbibata de conversatii sterile, o doamna Leandru, femeie cu amintiri ale carnii si atit, un sihastru – stilpnic – pelerin, ispitit de versuri ca de diavol. Alaturi de ei, in visele lor, in corpurile proprii sau doar in amintiri, altii, la fel de sonori: pacatoasa Adelfa Montserrat Giner, doctorul […]