FNT 2012, de toate pentru toţi

Cea de a 22-a ediţie a Festivalului Naţio­nal de Teatru a continuat linia clasică pe care a început-o anul trecut şi a adus pe scenele bucureştene cîţiva dintre „greii“ literaturii/dramaturgiei româneşti şi străine, în montări extrem de variate ca abordare, acoperind întregul spectru tradiţional-experimental. Cu bune, cu rele, cu inevitabilele critici – că e prea „clasic“, că nu există o dimensiune internaţională (cu toate că, anul acesta, în premieră, a fost acordat Premiul Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru spectacolului Casa M şi actriţei Ioana Manciu, din Jocuri în curtea din spate, ca „tînără speranţă“), că prea mult Caragiale (de parcă n-am fi în Anul Caragiale) –, consider că FNT-ul de anul acesta a reuşit să atingă un echilibru greu de obţinut atunci cînd e vorba de­spre un festival de asemenea dimensiuni.   Este un echilibru dat de accentul pus atît pe ceea ce înseamnă teatru mainstream, cît şi pe teatru experimental, tînăr. Mai animate decît în alţi ani, discuţiile din cadrul Divanelor FNT au adus la dialog cu publicul (e drept, un public format mai mult din oameni de teatru, critici, studenţi, actori, regizori etc.) tineri promiţători, precum Vlad Cristache şi Bobi Pricop, dar şi consacraţi, aşa cum sînt […]