FNT 2016. Portret în 3D al unui festival condamnat la diversitate

Alegem uneori, în agenda de cronicar mai mult sau mai puțin conștiincios la un festival, spectacole sau texte care ne seamănă sau care ne întovărășesc de la o vreme. Alteori, dimpotrivă, sînt nume pe care le alegem pentru că sperăm să ne atragă pe căi absolut noi. La finele acestui Festival Național, am ales însă cîteva titluri care, promițîndu-mi un teren bine cunoscut, au știut să mă surprindă dincolo de ideile gata făcute. Clasa noastră de Tadeusz Słobodzianek, îmi vorbea de la bun început de Tadeusz Kantor și de a sa Clasă moartă, autor ale cărui spectacole și manifeste artistice îmi sînt de mult familiare. A trebuit însă să o iau de la început. Piesa a fost publicată de vreo cinci ani în România și des jucată aici ca și în străinătate. O „istorie în 14 lecții“, textul e construit în „stațiuni“, ca în teatrul expresionist. Titlul trimite deci la Clasa noastră, spectacolul lui Kantor, la rîndul său inspirat de piesa lui Witkiewicz, Tumoare cervicală, și alte texte de Bruno Schulz (Manechinele). Care ar fi însă imaginea comună între aceste texte? Să-l cităm pe Kantor însuși: „În ultimul strat uitat al memoriei noastre, într-un colț îngust se înghesuie cîteva biete […]