„Forma finală a operei este o surpriză şi pentru autorul însuşi“. Interviu cu Henry MAVRODIN

De curînd, artistul Henry Mavrodin a scos, la Editura Paideia, un nou album, intitulat simplu: Mavrodin. Este un album care sparge cronologia, deoarece, cum se spune în micul ghid prevenitor, „alăturarea unei opere tîrzii de un desen timpuriu sau de o veche fotografie confirmă, în fapt, prin exchivalenţă, coerenţa cu prezentul a primelor intuiţii legate de for – mă“. Mi-a plăcut şi ideea că nu există punct în opera de artă, că finitudinea este exclusă şi că opera de artă poate fi oricînd în continuă prefacere: „Lucrurile, inclusiv opera de artă, nu au avut niciodată un viitor, pentru că nu l-au aşteptat; ele locuiesc într-un veşnic prezent creat de substanţa propriei lor existenţe. Fiind sursa certificării tuturor perspectivelor posibile, încercăm să le asigurăm lucrurilor un viitor, modificîndule mereu linia de orizont, în speranţa că acestea ne vor urma în perspectiva proiectelor noastre“. Albumul nu are, în cuprinsul său, vreun fragment sau vreun text întreg aparţinîndu-i unui critic de artă; textele sînt doar ale lui Henry Mavrodin: „Analogii“, „Obsesii“, „Eseuri“, „Scrisori către Maestru“. Am încercat, fie verbal, fie în scris, să dialogăm pe marginea acestui album, cu întrebări, unele mai simple sau naive, altele pretins complicate. Deşi, cum scrie Henry Mavrodin, […]