Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Forţa vulnerabilităţii
- 18-02-2010
- Nr. 513
-
Paul CERNAT
- Literatură
- 2 Comentarii
Timp de 40 de ani, cîţi au trecut de la debutul ei editorial cu Sînge albastru (1969) pînă la cel mai recent volum apărut acum cîteva luni,Angela Marinescu a reuşit performanţa de a-şi conserva intensitatea şi prospeţimea vizionară, dincolo de fireasca deplasare dinspre abstracţionismul înalt al începuturilor către biografismul psihedelic al volumelor de după Blindajul final (1981). Mai mult: (neo)expresionismul visceral şi apocaliptic al poetei maudite – printre cele mai puternice personalităţi din lirica românească a ultimelor decenii – a devenit un model asumat cu rezultate variabile de către cele mai noi promoţii. Cei care s-au grăbit, în numele contingenţei „burgheze“ a postmodernismului, să cînte prohodul acestui tip de lirism, declarîndu-l desuet şi ignorîndu-i energia „bazală“, capabilă oricînd de regenerare, s-au înşelat. Angela MARINESCU, Probleme personale, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2009, 72 p. Dar Angela Marinescu şi-a făcut şi o faimă de poetă controversată, căci existenţialismul său radical, de o fervoare aproape mistică, a fost tot timpul însoţit de o inegalitate proprie poeticităţii centrate pe expresie. O inegalitate care – trebuie imediat adăugat – nu afectează însă nici valoarea de ansamblu, nici autenticitatea incontestabilă a poeziei sale. Poate pentru a-i marca mai bine diferenţa de nivel faţă de […]
@dominic diamant: chiar credeti ca vreau sa manipulez pe cineva? La ce „sentimente si buna credinta” va referiti si ce insinuati ca ar trebui sa inteleaga „cititorul”? Daca e „alba” sau „neagra”? Ei bine, e gri! Probleme personale e un volum inegal, cu multe puncte vulnerabile, si totusi puternic pe ansamblu, expresie a unei personalitati poetice puternice. Credeam ca s-a inteles si ca nu e nevoie de vreun decret valoric suplimentar.
Exista critici literari (ferice de ei !) care dispun de un asemenea talent avocatesc,de un asemenea arsenal speculativ poetico-hermeneutic,incat,oricand,de la inaltimea amvonului de unde oficiaza,pot face,cu fata senina,din diavol inger si din inger drac.
Asa ca cititorului obisnuit,in urma lecturii poeziilor A.M.si a exegezelor critice ale unor astfel de fericiti,nu le ramane decat sa creada in demonstratiile lor (ca,de…) si sa vada in vulnerabilitatea poetei semnul indubitabil si incontestabil al fortei creatoare.
N-as vrea sa fiu gresit inteles,ci doar sa semnalez cat de mult ne place noua,criticilor cu staif,sa ne jucam,prin intermediul sofisticii,cu sentimentele si cu buna-credinta a cititorilor.E prea mult !