Francesca lui Bobby Păunescu

Primul film al lui Bobby Păunescu este o reuşită; mai mult decît atît, este printre puţinele filme despre care tot vorbim, dar pe care nu reuşim să le vedem realizate: nici „masterpiece“ din categoria Poliţist, adjectiv, nici o căzătură din categoria… Nu, că nu vreau să le mai numesc. Este ceea ce numim un film onorabil. Nu e deloc puţin! La conferinţa de presă organizată după vizionarea de presă (jalnică, la meschina sală din subsolul Cinematografului Studio…), regizorul debutant spunea că ideea filmului i-a venit după cruzimile pe care conaţionalii noştri le-au înfăptuit în Italia, dumnealui fiind, la acea vreme, acolo, astfel că a fost martor direct al reacţiilor din peninsulă. Şi mai spunea că numele Francesca are o dublă semnificaţie: Sfînta Francesca este protectoarea imigranţilor, iar 22 decembrie este data la care aceasta a murit. Cum ar veni, o întîlnire cu destinul. Sau o primă întîlnire cu destinul de regizor.   Ceea ce surprinde, pentru un prim rendez-vous aşa de pretenţios, este maturitatea scenariului, faptul că este bine strunit, fără momente moi sau cu patetisme în care subiectul ar fi putut să tragă întrega dezvoltare a poveştii. Care poveste este simplă, directă şi actuală: o învăţătoare, destul de comună, […]