Funcţia critică a străzii

  • Recomandă articolul
Regret profund că tragedia de la clubul Colectiv, care e semnul unui faliment social pe toate planurile, a fost singura capabilă să ne unească și să ne activeze afectele politice ale rezistenţei. „Singura soluţie, înc-o revoluţie!“ s-a strigat de mai multe ori în piaţă zilele astea. Ştiu ce-o să spuneţi: e calea sigură către anarhie. Singura soluţie rămîne, în continuare, democraţia reprezentativă. În ceea ce mă privește, am încă încredere în acest sistem pentru că nu există o altă formă de guvernare care să fi dat rezultate mai bune. Deocamdată, orice suprimare sau proiect de înlocuire a democrației duce la scenarii distopice sau orwelliene. Bineînțeles că oricărei democraţii i se pot aduce amendamente critice; un astfel de mecanism este nucleul, raţiunea în virtutea căreia aceasta funcţionează. Dar ce faci atunci cînd însăşi ideea de reprezentativitate este luată ostatică de un grup de oameni care îşi împart puterea după bunul plac? Ce rămîne din ideea nobilă de reprezentativitate democratică cînd aceasta devine teatrul de operaţiuni al marilor corupţi? Unul dintre iniţiatorii mişcării anticomuniste din Ungaria, scriitorul maghiar György Dalos, se pronunța clar acum cîteva săptămîni, la Timişoara, împotriva ideii potrivit căreia astăzi trăim într-o societate posttotalitară. În realitate, spunea el, ceea […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12933 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }