În fiecare an, Facultatea de Teatru și Televiziune din cadrul Universității „Babeș-Bolyai“ organizează Gala CineMedia, un eveniment sub forma unui microfestival de film, în care studenții de la Cinematografie își prezintă scurtmetrajele de licență. Anul acesta, invitați speciali au fost criticul de film Andrei Rus, totodată lector la UNATC, și cunoscutul regizor Adrian Sitaru, care le-au vorbit studenților despre industria de film, despre cît de important este să contribuie la reformarea legislației din acest domeniu, despre vocația și rolul social al regizorului de film în lumea contemporană.
Fiind prezentă, în ultimii patru ani, la fiecare ediție, am observat un anumit progres al filmelor de absolvire. Anul acesta, spre deosebire de edițiile precedente, a existat o diversitate a temelor abordate. Din totalul scurtmetrajelor proiectate, majoritatea au fost ficțiune și doar cîteva documentare. Din punct de vedere al abordărilor cinematografice, foarte puține au fost filme de gen: Blackout (Adina Groza), un thriller aspirațional, comedia Unde-i Arta? (Lucian Aștilean), un science-fiction, Între timp (Vlad Gheța). În rest, tendința principală a fost aceea de a aborda o estetică influențată de Noul Cinema Românesc, cu dominante tehnice standard: cadre-secvență, trase cu hand-held camera, cadre statice ce surprind un dialog între două personaje. În această categorie ar intra scurtmetrajele Lumea de aici (Alex Cîrlan), Bloc 5 (Ioana Băilă), Coasta (Ilinca Straton) sau Timp mort (Irina Ionescu). O asemenea estetică, deși pare o soluție facilă, mimetică, ascunde o abordare mult mai complexă, care, tocmai din cauza unui minimalism asumat, dar insuficient elaborat, poate scoate la iveală carențe, stridențe cinematografice. Tocmai de aceea, unele scurtmetraje păreau neterminate, neavînd o structură articulată sau o compoziție coerentă.
Au fost, de asemenea, și scurtmetraje care s-au aventurat în a face comentarii despre cinema, folosind un metadiscurs prin care încearcă fie să fetișizeze regizori-cult, fie să intelectualizeze studențește munca regizorală. În Obiectiv-Subiectiv, Bogdan Botaș aduce un tribut regizorului Jean-Luc Godard printr-o pastișă a Noului Val Francez. Folosind o cromatică bine‑cunoscută (roșu-albastru), un decor minimalist și referințe hipervizitate, scurtmetrajul scoate în evidență tendințele semiautoritare ale unui Godard. Botaș are un demers decent, cunoștințele în materie de filmografie se văd, dar filmul se oprește doar la realizarea unui tribut estetic în cheie parodică.
De asemenea, poate cel mai bun film proiectat la Cluj, scurtmetrajul lui Isaac Ionescu, BTS. Ziua 1, apelează tot la metadiscurs cinematografic, asumat de data aceasta pînă la capăt. Făcut sub forma unui mockumentary ce pare improvizat, dar care, de fapt, are la bază un scenariu și o structură adecvat controlate, filmul se vrea un demers deconstructiv despre felul în care se fac filmele, mai ales cele ale studenților, trimiterile de culise fiind mai mult decît evidente. BTS (provenind de la behind the scenes) alternează între interviuri cu membrii echipei, în special cu regizorul – un ins limitat, burlesc, dar care aparent stăpînește limbajul de specialitate – și dublele trase pentru o scenă care are loc în fața unui bloc, avînd ca subiect o zi de filmare la un așa-zis film numit Revanșa (adaptare după Liceenii Rock [’n’] Roll). Abordarea este una ironică, cu scene absurde, aparent parazitare narativ, dar care contribuie la efectul reflexiv-comic. Prin intermediul interviurilor cu regizorul, se scoate în evidență tot acel complex al autorului „total“ care pare convins de importanța filmului său și de felul în care își conduce echipa de filmare, dar care, de fapt, doar își simulează siguranța. În BTS, metadiscursul nu ține doar de alegerea subiectului, ci și de felul în care acesta e tratat. Tocmai de aceea, prima scenă a scurtmetrajului reprezintă cheia de înțelegere, cînd regizorul propriu-zis, Isaac Ionescu, vorbește cu cel care va apărea în film drept „regizorul Isaac Ionescu“, stabilindu-se, de la început, că tot ceea ce va urma nu-i decît o temă filmografică pentru anul II.
Aproape toate filmele din microfestivalul CineMedia au reflectat seriozitate și implicarea studenților, dar scurtmetrajele, încă, sînt într-o fază de exercițiu. Desigur, acesta e doar un început, iar începuturile trebuie încurajate și criticate. Cu muncă serioasă de postproducție, cu o bună consiliere, cîteva producții ar putea fi chiar selectate în festivaluri regionale de profil precum Cluj Shorts, Filmul de Piatră sau NexT.
_________________
Mădălina POJOGA este absolventă de Filmologie la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca. Din 2016 studiază la masteratul de Arte performative și film în cadrul aceleiaşi universități. În prezent, are o bursă de performanță ştiințifică şi lucrează la un studiu despre reprezentări ale feminității in cinemaul românesc postcomunist.