Generativ-catalitic-hyphen
- 06-07-2004
- Nr. 228
-
Simona NASTAC
- In memoriam
- 0 Comentarii
Vestea mortii lui Paul Neagu m-a stupefiat. Ce se poate spune acum despre un artist de anvergura sa intelectuala, cind socul persista inca, devastator? Ce se mai poate scrie dupa ce au facut-o critici, artisti si prieteni ca Paul Overy, Donald Kuspit, Anish Kapoor, John McEwen, Mel Gooding, Marin Tarangul, Anca Oroveanu, Coriolan Babeti, Matei Stircea-Craciun si multi altii? Paul Neagu a fost, probabil, cel mai important artist roman de la Brancusi incoace. Nu l-am cunoscut insa decit in pragul sfirsitului (desi nimeni nu-l anticipa atit de aproape), cind orice superlativ era umbrit de suferinta, a lui si a lucrarilor sale deopotriva, inghesuite in curtea atelierului londonez din Jackson Road Nr. 31c. Era 11 aprilie, o duminica insorita de Paste, cind am sunat la usa, dupa ce ratacisem o vreme prin Holloway Road (zona de nord a Londrei), cautind adresa. Trecind printre casele modeste cu un etaj, aliniate la strada aproape pustie, ma gindeam la atelierele somptuoase din Pangrati, la conditia artistilor de acasa si la cea a expatriatilor de aiurea, iar diferenta era cit o prapastie. Asigurati pe viata, unii au ramas mici si insignifianti pe spatii mari, in timp ce altii, asumindu-si riscul, sint mari oriunde, chiar pe […]