Geometriile tacerii

Cum poate fi prinsa tacerea intr-o fotografie? Cum poate sa vorbeasca despre tacere o fotografie? Cum poate sa spuna ceva o fotografie, muta prin chiar esenta ei? Tacerea este o posibilitate a celor care vorbesc; ea este o alegere, o vorbire de un fel aparte, deficienta ar zice filozofii, insa tot vorbire. Nu a celor care vor sa spuna ceva (in sensul francez al lui „vouloir dire“, pe care noi il traducem adeseori cu „inseamna“, „semnifica“), adica a lucrurilor sau a configuratiilor de lucruri care vor sa ne spuna ceva, care, prin urmare, inseamna sau reprezinta ceva pentru noi. Ele nu semnifica decit ceea ce le facem noi sa semnifice, ele nu sint decit raspunsul dinainte dat la o intrebare dinainte stiuta. Nu ar fi greu atunci sa spunem ca si aceste fotografii inseamna ceva, vor sa ne spuna ceva, au un mesaj de transmis, pentru ca fotograful insusi vrea sa ne spuna ceva prin ele; astfel, ele nu mai sint decit niste instrumente care mijlocesc (usureaza ori, dimpotriva, complica) dialogul dintre autor si privitor. Sa reducem oare prezenta acestor fotografii la simplul statut al unui mijloc de comunicare intre niste locutori incercind sa diversifice posibilitatile lor de intelegere? Ar […]