Gheorghe Craciun – sfirsitul iluziei

Acum opt ani, intr-un editorial din Formula AS (nr. 350, februarie 1999), Mircea Nedelciu, prozatorul care, inca din timpul vietii, sfirsita inainte de vreme, era considerat lider al unei generatii, publica editorialul Generatii cu si fara sansa. Se referea la cum schimbarea din 1989 i-a „prins“ pe acei tineri inca, in jurul virstei de 40 de ani, infasurati in drapelul generatia ’80. Prilej, apoi, de lungi constestatii din partea mai tinerilor si de consistente aparari in cultura romana de azi. Nu vreau acum sa scriu despre chestiunea generatiilor literare. La disparitia brutala, pentru ca neasteptata si dureros de nedreapta, pentru mine, a lui George (Gheorghe Craciun), ma gindesc la cit de nedrept este prezentul timpului istoric, atunci cind e chiar promisiunea generoasa a viitorului. Pentru ca exact atunci timpul istoric este devorator, pentru ca, dupa o schimbare precum decembrie 1989, el a descatusat energii incredibile – si nu putea fi altfel – exact din partea celei mai rezistente valoric generatii de scriitori romani, aflata la o virsta la care, cum scria Mircea, „s-au trezit cu o pofta nebuna la o alta viata“. Acesti poeti, prozatori, critici, profesori de liceu sau, peste numai citiva ani, de universitate, „au descoperit dintr-o data […]