Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Ghinionul şi premeditarea
- 21-01-2010
- Nr. 509
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 18 Comentarii
„Ce rău îmi pare că naţia asta a noastră e aşa de ghinionistă! Eram aşa de aproape de adevăr, că puteam să punem mîna pe el şi am pierdut trenul!“ le spunea Corneliu Coposu surorilor sale, cu doar cîteva zile înainte de a se stinge. Hazardul joacă uneori rolul unui regizor inventiv. Cuvintele rostite de Corneliu Coposu mi-au căzut sub ochi aproape în acelaşi timp cu editorialul semnat de Radu Călin Cristea în Adevărul din 18 ianuarie a.c., intitulat, inspirat, Amnezia cu premeditare. Concluzia editorialistului de la Adevărul este, în esenţă, aceeaşi cu cea formulată de Corneliu Coposu. Dar, mult mai dezamăgit şi mai lipsit de iluzii – pentru că sîntem, totuşi, la douăzeci de ani de la căderea regimului comunist –, Radu Călin Cristea nu invocă „ghinionul“ românesc şi nici „neajunsul de-a te naşte“ în România, ci politica de uitare programatică a tot ceea ce a însemnat, în trecutul comunist, disidenţă autentică. „Uitarea disidenţilor este una dintre cele mai amare unităţi de măsură a amneziilor ce surpă moral societatea românească şi blochează societatea civilă în proiecte care aştern peste gloria trecutului glazura unui prezent mediocru. Au fost reduşi la neant tocmai aceia pe care memoria colectivă s-ar fi […]
Mă bucur, doamnă Carmen Muşat, că aţi scris acest apel la neuitare. Lista celor care – într-un fel sau altul – s-au opus regimului comunist înainte de şi după 1989 este însă mult mai lungă.
Scriu în prezent un auxiliar didactic pentru elevii mei prin care le pun la dispoziţie scurte fragmente din memoriile, poeziile şi articolele care au dreptul la analiză, la dezbateri ce pot lămuri pentru totdeauna tinerii liceeni asupra proporţiilor dezastrului bolşevizării României.
Te pomenesti ca am cazut de acord?! Intrucat nici eu nu ziceam altceva. Nu trebuie decat sa verificati interventiile mele anterioare. N-o sa va fie greu; eu ma exprim mai putin metaforic.
Sophia , un suflet curat intelege metafora , dar o minte pervertita de mizeria comunista murdareste in stilul iliescu orice lucru sacru ! Cu putin efort spiritual , o vizita in camerele de tortura din puscariile comuniste , cred ca oice minte sanatoasa , poate sa deschida o punte de legatura cu martirii eroi . Mai exista si varianta cautarii lor , cu toate ca acestia sunt foarte rari , acesti oameni frumosi si verticli sunt incarcati de amintiri si pilde !
Exist o conditie , sa ai un suflet curt si o minte sanatoasa ,
Cum aveti foarte putine sanse ca Sophia Loren sa va raspunda, treaca de la mine, de data asta… Repet ce-am mai spus si cu alte prilejuri: ma cheama Sophia, nu Sofia; nu agreez sa fiu tutuita de necunoscuti! In rest, ce sa va mai zic: daca as avea vreun bunic martir, mi-ar fi greu sa intru „in legatura directa” cu el, fiindca nu am defel calitati de medium. Chestie valabila si in celelalte cazuri.V-as fi insa mult recunoscatoare daca i-ati intreba dvs. pe cei numiti si daca mi-ati comunica si mie raspunsurile primite. Va multumesc.
Draga Sofia , te rog sa intrebi un bunic martir zidit in taluzurile din peretii Canalului Dunare Marea Neagra , sau un tanar erou impuscat la Timisoara sau Bucuresti sau p cei impuscati de securisti in munti , sau pe Elisabeta Rizea ce cred ? ! Sofia , dizidenta a fost infaptuita de intreg poporul roman . E o viclenie sa situezi o categorie sociala in fata alteia pe frontul de calvar al luptei impotriva comunismului . realitatea e de vina , nu oamenii verticali !!!
Te rugam sa asculti cu bucurie interioara nu cu ura !
Intr-adevar, noi n-am avut, cel putin la prima vedere, multi dizidenti. Dar cei care au fost merita intreg respectul nostru. Unii sunt cunoscuti, altii mai putin, exista si eroi/dizidenti/martiri care au ramas anonimi, pierduti in negurile istoriei. TOTI merita respectul nostru, indiferent daca ne place sau nu ce fac unii dintre dansii ACUM. Si, permitandu-va sa-i numiti „dizidenti de mucava”, scuipati intre ochi un intreg popor pentru care EI au riscat totul. Sa va fie rusine!
Sa ma scuze autoarea articolului pentru comparatia din titlu ,care la prima vedere pare nepotrivita dar ea a fost ca un omagiu pentru curajul intelectualului roman care incearca sa se salveze din marasmul unei societati in deriva , criza a scos in evidenta intreaga tragedie a unei natii fara un Havel sau un Wałęsa dar care in afara de cafea cu inlocuitori a avut „disidenti de mucava cu voie de la Secu`” gen „Mircea fa-te ca lucrezi” sau gen „Bunicuta Nelu” nu am vrut sa fiu ironic dar trebuie sa ne asumam tot palierul politic pentru ca la noi oportunismul este sport national *, pe un stadion cu o gloata, in loc de public, lipsita de fair play care urmareste cu incantare cursa unor politicieni becalieni , vanghelieni ori rezerve bahmu` ,nu am vrut sa fiu ironic ci doar sa adaug parerea mea pentru ca articolul este cinic dar lucid nu mai putem sa ne amagim in continuare ,nimeni nu a invins, toti am fost invinsi…. l e h a m i t e a ne prinde ca o otrava!!!!!!!!!
Am raspuns mesajului dvs , dar nu mi a fost publicat pe site ! Sintetic am spus ca nu este importanta lista de mai sus , am spus ca este foarte important sa credem ca disidenta nu este terminata in momentul inlaturarii dictaturii , ea trebuie continuata pana la capat , acest act cere puritate , si am mai spus ca adevaratii dizidenti sunt martirii , si am mai spus ca este ca a sfinti , sunt serafimii , heruvimii . . . si am mai sugerat ca dizidentii nu au profesii , nu sunt numai scriitori .
Scriitorii pot crede ca ei sunt stafida din mijlocul cozonacului . Imi vine sa rad , politicienii cred si ei ca au cozonacul lur , si ca si ei sunt meridianul zero al stafidelor din ozonac !!
Aici vorbim despre morala , si morala nu este nici de stanga , nici de dreapta , nu este nici a politicienilor nici a scriitorilor !
Stimate domn, ma tem ca in interventia postata de dv. vinerea trecuta v-ati pripit in cel putin doua privinte: o data atunci cand, fara vreun temei serios, l-ati plasat pe raposatul Corneliu Dima Dragan intr-o lista a fostilor dizidenti anticeausisti (i-am fost pentru catava vreme coleg de serviciu si sunt tentat sa cred ca mai degraba ca el a fost un agent infiltrat, fiind pana la urma -in Canada- victima unui asasinat ordinar, in care nu cred ca a fost implicata securitatea). A doua eroare este aceea ca dv. il considerati pe Ceausescu drept cel mai ,,idiot si oligofren\” conducator pe care l-a avut vreun stat european. Pai cu Hitler cum ramane ?!
Sunt intru totul de aceeasi parere cu dvs.! Doar ca nu cred ca Andrei Plesu are ce cauta pe aceeasi lista cu Patapievici &comp. Am auzit ca si Liiceanu ar fi facut un pas inapoi…nu stiu cat de mare sau de adevarat. Totusi, cred ca trebuie sa fim atenti la nuante si sa ne reamintim ca Plesu, de pilda, a fost, la inceput de tot, consilier al presedintelui si cand si-a dat seama cu cine are de-a face s-a retras in doi timpi si trei miscari. Ca sa nu mai vorbim de diferentele de „calibru cultural”…
Mult Stimata Doamna Musat,
Am subscris pana la ultimul cuvant articolul dvs. „Exasperari contemporane”. Dl. H-R.P. este o imensa dezamagire, compormitand imaginea intelectualului autentic. Am fost profund indignat cand am citit atacul din „Academia Catavencu” impotriva dvs., indreptat de I.T. Morar. Nu stiu daca exista mediocritati care vor sa se remarce atacandu-i pe Patapievici &Co., stiu sigur ca exista mediocritati, ca I.T. M., care vor sa-si dea un statut in cultura romaneasca, facandu-se cainii de paza ai falselor vedete ale culturii romane, Patapievici, Liiceanu, Plesu s.a.
Sper ca veti persevera in curajoasa dvs. atitudine.
E un adevar ca incepem sa ii uitam pe disidenti. Putina sau nicio empatie pentru ei. E valabil pentru mai toate partidele. Inclusiv PNL (care a defilat cu Norica si cu MIQ, Ghise… exemple de moralitate), nu mai vorbesc de PSD, de aici nu prea ai la ce sa te astepti. Un singur castig poate. Arhivele sunt deschise. In ultimul deceniu s-a scris de doua-trei ori mai mult despre disidenta decat intre 1990-2000. uneori, din pacate, doar in periodice academice cu 100 de ex. Ce se intampla insa cu Arhivele daca dl Geoana castiga si psd detinea Internele si Arhiva PCR ? Iar la cnsas era alta majoritate, ostila declasificarilor ? Poate ne lamentam si mai rau.
V-a „scapat condeiul”, sau ati facut-o special? Sper ca nu… Atunci cand scrieti: „[…]enumerarea dizidentilor, uneori onorabili, […]”, s-ar putea intelege ca majoritatea dizidentilor (ma refer la cei adevarati) sun ne-onorabili. Or, lucrurile stau taman invers.
Cum sa fie privit cu ochi buni arsenalul luptei anticomuniste,sub toate aspectele sale ? Pai,ganditi-va si Dv.putin si intrati in pielea oricarui barosan care s-a bucurat de privilegiile sistemului totalitar criminal.Or,cum societatea noastra e \”plina\” de asemenea \”barosani\”,in special in mediul politic si economic,nemaivorbind de cei ce ne conduc destinele,cum sa accepte acestia grozaviile ce li se pun in carca si cum sa promoveze ei o politica a memoriei,care i-ar spulbera direct in neant ? Va mai surprinde acum de ce \”Memorialul durerii\” e tratat asa cum se stie ? Or,e la mintea cocosului ca asa ceva nu se poate !
Da , sunt omisi din enumerarea dizidentilor , uneori onorabili ,nume de eroi martiri , sa spunem numai unul , acela al inginerului ursu , sau al lui culianu , sau corneliu dima dragan , si lista poate fi inrosita cu multe alte nume de martiri .
Atunci , in lumina clar -obscura a prezentului , se poate trisa , si cacialmistii , multi si obraznici fac asta organic , e un moment atat de murdar , prezentul este odios la fel ca Ceausescu , sau ca Lenuta.
Oricum v-ati gandit ca niciodata in istoria Europei , un popor nu a fost condus de un dictator atat de idiot , de un oligofren . Asta spune mult de apetenta la kisch a romanilor .
Este de ras sau de plans ?
In romanul sau, „Vasiliu, foi volante”, a doua secventa a trilogiei proiectate de Ion Vianu, „Arhiva tradarii si a maniei” (volumul al treilea este in curs de pregatire), autorul, ajuns cu naratiunea in decembrie 1989, il „pune” pe eroul principal al cartii sale, martor involuntar al incendierii unei arhive, sa constate sec: „Arde memoria…” E o replica cutremuratoare, pe care mi-am reamintit-o cititind editorialul dvs! Si un diagnostic dureros de exact!
Extraordinar! Iar vorbim de Horia Roman Patapievici? Pur si simplu, nu-mi vine sa cred. E de ras, e de plans?
Dna Carmen Musat,
Va multumesc pt textul de azi, din multe motive. Va spun doar unul : am gasit in editorialul dvs punctul de sprijin pt a reactiona la un text publicat pe liternet, vezi http://atelier.liternet.ro/articol/8742/Iulia-Motoc/Un-nou-chestionar-a-lui-Proust-in-2009-2010.html
Cum fara textul dvs nu as fi reactionat la chestionarul dnei Iuliei Motoc, am ales sa intru in dialog cu autoarea textului de pe liternet chiar in spatiul virtual al observatorului cultural.
Draga Iulia Motoc, poate te intrebi ce m/a apucat de ti/am pus pe facebook linkul de la prezentul editorial. Am citit cu mult interes adaptarea ta dupa chestionarul lui proust si m/a pus pe ginduri titlul de „disident al postcomunismului” pe care i l/ai acordat lui horia roman patapievici. Dl Patapievici are multe merite, eu ii recunosc calitatea de redutabil eseist si cea de bun manager al icr, dar treaba asta cu disident al postcomunismului m/a lasat masca. Am retinut din raspunsurile la chestionarul in varianta ta ca onestitatea fata de sine insusi este calitatea number one pe care o apreciezi la oameni si ca „albert camus 50 ans” este cartea favorita de proza. Cum impartasim aceeasi admiratie pt camus, la el o sa apelez pt a/mi exprima mirarea fata de calitatea de disident al postcomunismului pe care i/ai recunoscut/o dlui patapievici, pe baza unui singur fapt, acela ca „a fost victima mai multor linsaje mediatice”. Dincolo de faptul ca nu cred ca asta poate fi un criteriu dupa care cineva poate deveni disident in romania postdecembrista, ceea ce i s/a intimplat dlui patapievici in relatie cu anumite canale de comunicare a fost ori circ, ori au fost exercitii de dialog in contradictoriu/de confruntare cu opinia diferita, exercitii absolut firesti in orice democratie ce se respecta. Ca sa fi fost linsaj mediatic, ar fi insemnat ca toata media ro, aia care conteaza intr/un dialog civilizat, sa ii fi fost ostila dlui patapievici si sa il fi pus la zid fara a i se acorda dreptul la aparare. Or, in media audio/vizuala, doar trustul voiculescu a provocat un CIRC mediatic (asadar circ, nu linsaj!) si otv/ul , dar asta nu se pune, pen ca, intre timp, otv/ul a fost ridicat de traian basescu la rangul de televiziune de importanta nationala, noua europa libera chiar, iar dl patapievici este de acord cu tot, dar absolut tot ce mingiie sau pocneste presedintele tarii. In presa scrisa, cele mai prestigioase gazete au fost de partea dlui patapievici, inclusiv observator cultural l/a aparat in circul cu poneiul roz.
Daca vrei sa iti dau un exemplu care se apropie de linsajul mediatic, cind o persoana a fost terfelita aproape in toata media, subliniez, APROAPE pe toate canalele de comunicare, de toate marimile si culorile, acela ar fi cazul adrian cioroianu. Iar linsajul mediatic al dlui cioroianu s/a petrecut cu participarea exceptionala a unor institutii ale statului, in frunte cu cotroceniul si serviciile sale secrete. Cioroianu nu a avut nici o sansa, a fost lichidat in doi timpi si 3 miscari. In schimb, dl patapievici, desi a fost linsat de citeva ori, cum spui, este bine mersi in fruntea unei prestigioase institutii (ii doresc sa ramina mult timp acolo, ca face treaba buna) si este slujitor de elita la curtea suveranului basescu, de unde imi doresc sa plece cit mai repede, pen ca are serioase probleme de coloana vertebrala. No, taman problemele astea de coloana vertebrala fac imposibila ridicarea dlui patapievici la rangul de disident postcomunist. Si acum revin la prietenul nost comun, Camus, care definea intelectualul drept persoana capabila sa spuna NU/sa se opuna, sa respinga, sa protesteze in relatie cu puterea. Din istoria disidentei romanesti, aia AUTENTICE, despre care vorbeste carmen musat in prezentul editorial, si din istoria disidentei tuturor natiilor, am retinut ca pentru a spune NU ai nevoie nu doar de o minte stralucitoare, asa cum este mintea dlui Patapievici, ci ai nevoie si de coloana vertebrala. Michel Foucault a explicat cum vine de se leaga creierul de coloana pt ca in final sa rezulte profilul unui intelectual autentic : sa ai creierul atit de suplu cit e posibil iar coloana vertebrala atit de dreapta cit este necesar. Eu am doua modele de suplete intelectuala si VERTICALITATE a coloanei : Vaclav Havel si Andrei Plesu. Stiu ca mai exista altii asemenea lor, dar pt mine acesti doi intelectuali sunt marile mele modele.
Am vrut sa/ti scriu atunci, cind am citit ca pt tine horia roman patapievici este un erou, un disident postcomunist, da n/am stiut de unde sa pornesc. Textul de azi al dnei Musat m/a ajutat sa inteleg de unde trebuie sa pornim in limpezirea apelor tulburi ale disidentei de ieri si de astazi : de la disidentii nostri autentici. Nu/mi dau seama cum ai ajuns tu sa il percepi pe dl Patapievici drept insotitorul de drum al adevaratilor disidenti. Poate in cazul patapievici s/a intimplat ceva similar cazului camus-sartre. Citez din istoricul si eseistul Jacques Juillard : ” Din pricina unui amalgam mediatic pe care timpul va sfarşi prin a-l risipi, Albert Camus trece drept tovaras de drum al lui Sartre… Nimic mai fals. (…) De altfel prietenia Sartre-Camus este ea insaşi un mit. N-a durat decat sapte ani şi a fost şi atunci traversata de profunde neintelegeri si nu s-a tradus niciodata nici prin cea mai mica colaborare intelectuala, artistica sau politica.”
Intregul text al lui Juillard este de gasit in Le Nouvel Observateur, eu am preluat fragmentul din a noastra romanie literara, doar pt ideea asta cu „amalgamul mediatic” care a facut din dl Patapievici un disident postcomunist. Un disident postcomunist care nu a zis niciodata NU, nici cel mai firav si amarit NU, in confruntarea cu puterea reprezentata de traian basescu si cu gesturile antidemocratice ale acestuia. Poate, draga Iulia Motoc, stii tu un cuvint, UNUL SINGUR macar, prin care dl Patapievici exprima o opinie critica la adresa lui Basescu, daca mi/l spui, eu ma predau. Sau poate nu e nimic de criticat la traian basescu si cine se pleaca in fatza lui si a famigliei sale politice este disident. In cazul asta, avem o groaza de disidenti postcomunisti, iar Doamna Doina Cornea&co sunt un trecut rusinos.