„Gilceava“ interpretului cu Valéry

Livius Ciocarlie, scriitor care s-a exersat in critica literara, in proza, in eseistica si, nu in ultimul rind, in literatura diaristica, se autodefinea, in mod paradoxal, drept „un diletant“, un ins fara metafizica si fara revelatii, „un batrin palavragiu“, sceptic in esenta si posesor numai al unor adevaruri momentane, discontinue (v. interviul din Observator cultural, nr. 18/2005). Comentatorii care au avut in vedere doar o parte a continutului semantic al termenului diletant, adica seme precum „neprofesionalism“, „superficialitate“, l-au acuzat de falsa modestie, de cochetarie sau de rasfat. E drept ca autorului nu-i lipseste un soi de histrionism ludic, dar marturisirea in cauza viza, de fapt, un anumit tip de mobilitate si de disponibilitate a spiritului, nediletant insa, calitati pe care le-a dovedit constant de-a lungul activitatii sale creatoare. in cartea cea mai recent publicata, Pornind de la Valéry (Editura Humanitas, Bucuresti, 2006), Livius Ciocarlie gloseaza, in maniera devenita stil propriu, adica neriguroasa, digresiva si adesea „sprintara“, asupra operelor eseistice antume ale cunoscutului scriitor francez. Volumul cuprinde si doua Anexe, in care comentariile autorului au ca punct de plecare Provincia omului a lui Canetti si Aforismele lui Lichtenberg. Asumindu-si rolul de interpret al ideilor altora, Livius Ciocarlie isi revendica, o data […]