Gratiosul saman Christian: intre poezie si magie

Christian LOIDL niemandsspiegel/oglinda nimanui Vorwort, Übersetzung und Anmerkungen von/Prefata, traducere si note de Peter Sragher, Editura Kriterion Verlag, Bucuresti, 1999, 144 p., f.p. „un tigru tinar se joaca/ cu singele meu// gura ta de orhidee imi/ deschide fruntea// nu departe de-aici/ un lac/ se numeste oglinda nimanui de cind/ prietenului i s-a/ scufundat in el o// privire“ „eu vreau,/ vorbeste unul,/ sa fiu un principe// care sa va sigileze/ ochii, pentru ca// vorba si fapta/ sa se calauzeasca/ dupa ce sta mai// aproape/ si orbirea/ sa devina un avantaj.“ Care sa fie tarimul unde lacuri ale nimanui inghit privirile prietenilor scufundati, iar principi fara nume peroreaza despre avantajul orbirii? In ce teritoriu i se poate promite cuiva (intr-o declaratie sau poezie de dragoste?): „iti aduc din iad/ iti aduc din iad// ochi inceti/ ochi inceti“? A cui sa fie vocea in stare sa compuna, din cuvinte si sunete, „muzica de camera pentru foc si disparitie“? O voce care, atunci cind isi recita/incanteaza/interpreteaza in stanii performance-uri poemele, cunoaste transformari vrajitoresti si trece, serpeste-diabolic, prin identitati si lumi ascunse, migrind dintr-un eu intr-altul, locuind personaje nenumarate, latente, toate, intr-o singura fraza, sau care pentru o clipa biiguie neajutorat-candid cuvinte fara sir, asemeni […]