Grigorescu, cel care ne învață pictura
- 04-08-2017
- Nr. 883
-
Vladimir BULAT
- Arte
- 2 Comentarii
La început a fost cartea. Un album masiv, un catalogue raisonné. Deci cu toate picturile (și cele pe care artistul le numește astfel) de pînă acum ale lui Ion Grigorescu. Straniu lucru! Artistul este în viață, e beneficiarul unei opere deschise și neîncheiate, dar are finalizat un catalogue raisonné. Cînd s-a inventat acest tip de inventar, s-a avut în vedere doar opera unor artiști consacrați, cu opera încheiată – autorul acesteia fiind deja plecat dincolo… Astfel, acest tip de repertoriu devenea o garanție și o departajare totodată a operei autentice de posibilele și inevitabilele falsuri, replici, atribuiri subreptice. Cum ne raportăm însă la un catalog critic al unui artist care e încă activ, vivace, foarte creativ și invitat prin cele mai prestigioase locuri expoziționale din lumea largă? Scurt spus, cum putem pune într-o conservă un pește viu? Să încercăm să deslușim situația cu pricina, căci cartea-catalog există, iar în jurul ei s-a articulat o expoziție cu titlul Opera pictată 1963-2017 – în incinta Muzeului Național de Artă al României (MNAR), instituția noastră de vîrf cu profil artistic. Mai întîi, se impune a sublinia că Ion Grigorescu s-a născut în 1945, la București, iar bună parte a copilăriei şi-a petrecut-o la […]
stimată doamnă Liana Saxone-Horodi, vă mulțumesc că ați avut bunăvoința și răbdarea să parcurgeți eseul meu despre Ion Grigorescu. De fapt, nu este despre el, ci despre pictura domniei sale! Îmi pare rău că v-am creat disconfortul de a-l fi găsit „alambicat”…poate că și discursul plastic al lui Ion Grigorescu este aidoma? Și tocmai de aceea era nevoie de a fi căutat tonul potrivit.
Dar nu v-ați gîndit niciodată că în chestiunea picturii este mereu o problemă de gust, una personală, a fiecăruia? Și poate că e nițel inelegant, să declari despre un artist că nu-ți „spune nimic”?! Iar a „onora memoria” e din alt film, cred…
De 53 ani mă zbat să păstrez acuratețea limbii române și din nou mă lovesc de un text alambicat din care nu înțelegi nimic.
PICTURA se exprimă însă mai clar ca lumina zilei, nu trebuie cuvinte ca să ți-o explice.
ION GRIGORESCU nu-mi spune nimic ! Dacă nu s-ar iscăli aș numi câțiva pictori cunoscuți și m-aș întreba: „le onorează memoria?”.
Întorcându-mă la ESOP aș spune „Cuvintele pot înfrumuseța – cuvintele pot urâți !”, depinde CUM privești