Grotescul epocii de tranziţie

Există în egală măsură avantaje şi dezavantaje în a nu avea (şi acesta e cazul României) o tradiţie a teatrului de cabaret. Avantajele ţin de posibilitatea teatrului dramatic de a se feri de năvala populismului şi de glamour-ul comicului facil, dezavantajele ţin de nevoia, în absenţa unui posibil punct de plecare, inventării apei calde în materie de musical, un gen mult mai dinamic şi poliform decît cabaretul, tratînd o gamă mult mai vastă de teme şi cu niveluri emoţionale mult mai complexe. Întîmplător sau nu, după tentative nereuşite de adaptare locală a unor musicaluri celebre (Chicago, la Naţionalul din Bucureşti, de pildă), acest tip de spectacol intră în viaţa noastră de spectatori, în 2010, cu două montări originale, de text contemporan: la Clubul La Scena se joacă Supermarket de Theo Herghelegiu, iar la Piatra Neamţ, România 21 de Peca Ştefan, în regia englezoaicei Pia Furtado. A existat o vîrstă în noua dramaturgie de la noi cînd cuvîntul „România“ – referinţa directă la apartenenţa naţională, la relaţia cu propria ţară, la identitatea de spaţiu, şi abordarea critică a conglomeratului statal – era foarte frecventat. În 2003, Peca Ştefan (avea 21 de ani la acea dată) scria România 21, în 2004, Bogdan […]