Gustul social-democratiei „originale”

Dl Sever Mesca, unul dintre protagonistii celei mai recente schisme din PRM, mi-a provocat, marturisesc, un puseu de real interes cind l-am auzit la radio, in prima clipa a declansarii diferendului cu seful sau politic, declarind ca nu-si va parasi partidul, pentru ca acesta este si al lui, si nu doar al dlui Corneliu Vadim Tudor. Dovada de consecventa si chiar curaj, mi-am zis, imaginindu-mi potentiale titanice inclestari de principii cu dna Mitzura Arghezi sau cu dl Gheorghe Buzatu – desi, pe de alta parte, nu-i dadeam nici prea mari sanse de a rezista miniei „colectivului“, asa cum se anunta ea din retorica faimosului comunicat publicat in revista Romania Mare. Interesul mi-a pierit pe data cind am aflat ca, la adapostul noptii, dl Mesca a meditat mai profund si a demisionat din proprie initiativa; scrutindu-si constiinta si constatind ca este nu doar „nationalist“, ci si „om de stinga“, domnia sa a inteles ca viitorul este de partea sa – chiar daca, si ce daca?, nu in partidul pe care tocmai voise sa-l reformeze „din interior“, ci taman in sinul majoritatii guvernamentale: social-democrate, vezi bine! Cu ceva tot m-am ales insa din acest episod, altfel un jalnic si, pentru politica romaneasca, […]