Gwantser. Atit
- 12-10-2006
- Nr. 342
-
Alexandru HÂNCU
- In memoriam
- 0 Comentarii
„Auzi cuvintele pentru prima data si le rostesti pentru prima data.“ Asta credea Vincente Minelli ca face omul pe scena. Dar ce stia el? Dan Goanta a fost pe scena pina vineri, 29 septembrie. N-a tinut nimic pentru el. Toate cuvintele pe care le-a auzit pentru prima data, ni le-a rostit si noua. Erau adesea cuvinte despre idei, oameni, fapte, lucruri, intimplari, tilcuri si taine pe care le stiam si, evident, credeam ca le pricep. imi intelegeam greseala de-abia cind le rostea el. De pilda, „natarau“. Ca in „Hancu, esti un natarau“. in fiecare zi, in fiecare clipa pe care i-a lasat-o Dumnezeu, Dan a auzit toate cuvintele pe care si altii credeau ca le aud, si mindri mai erau. Plus multe altele pe deasupra. Apoi a scris piesa si a jucat-o. Unde a putut si cum a putut. Ca de putut, Gwantser (asa semna e-mail-urile) putea in fel si chip. Iar scena n-avea nici o importanta. Pagina de ziar sau studio de radio, televiziune sau cenaclu, sedinta de redactie sau sala de congres, bufet de cartier sau receptie la Waldorf. Ori statie de autobuz, pe furtuna – ca bani de taxi, nema. Adica s-ar fi gasit si de taxi […]