De-click. „Hawk-Eye“ și globalizarea oculară

Să continuăm de unde rămăseserăm data trecută. Cînd vă (ne) îndemnam să încercăm (modificîndu-ne în felul acesta însăși viziunea despre tehnică, adică meta-viziunea despre creatoarea de viziuni) să transpunem procedeele pur „tehnice“ de imagine (pe care televiziunea le-a preluat, tocmai pentru capacitatea lor estetică, artistică, de la cinema) în mișcări spirituale sau intelectuale, de cunoaștere și simțire. Altfel spus, mă întrebam, printr-o astfel de transpunere a tehnicilor de imagine în tehnici intelectuale de simțire și de cunoaștere, în baza căror mișcări de „cameră“ ar trebui re-elaborat, în globalitatea hiper-panoptică în care trăim, un serviciu public de televiziune? Ce și mai ales cum ar trebuie să ne facă să vedem o televiziune publică? TVR, de exemplu, împlinindu-și abia așa, implicit, misiunea cultural-educativă prevăzută, formal-generos, prin lege? În cercetarea mișcărilor tehnic-intelectual-afective de „cameră“, deci creatoare de viziune, pe care le efectuează capitalismul actual, semio-panoptic, pornisem de la un exemplu doar aparent marginal sau anecdotic, acela al ciclismului ca mega-afacere mediatică, și amintisem în trecere și așa-numitul „Hawk-Eye“, utilizat în alt sport speculat mediatic, adică financiar, tenisul. Or, cel puțin preliminar, pentru a justifica recursul la sport, mai exact la transmisiile sportive, voi spune, scurt, că pentru ceea ce eu numesc telepitecapitalism, sportul […]