Hegemonia eterogenitatii sau personalul ca apolitic

– Hegemonia eterogenitatii Hegemonia eterogenitatii e un termen inventat de Simon Sheikh pentru a desemna aspectul fundamental al productiei artistice a anilor ’90 (cu precadere in artele vizuale) si adoptat de Eda Cufer pentru a functiona ca termen-cheie in raspunsul la intrebarea: Ce putem spune despre teatrul si dansul anilor ’90?1, tema, de asemenea, a conferintei din cadrul Festivalului Young Lions de acum sase ani. Sase ani mai tirziu, hegemonia eterogenitatii si noile libertati artistice ale anilor ’90 sint inca un generos punct de plecare pentru analiza contextelor estetice si sociale: in acest caz, grupul celor mai tineri coregrafi activi in prezent pe scena dansului contemporan sloven. Care ar fi caracteristicile esentiale ale acestei eterogenitati sau noi libertati artistice? S-a desprins de tehnica, teorie, istorie si responsabilitate politica si aduce cu ea o noua forma de „arta narcisista“, nu manifesta nici o preocupare pentru chestiunile formale sau sistemele de reprezentare care fusesera in centrul atentiei pentru arta anilor ’80. Artistii hegemoniei eterogenitatii sint mai interesati de ei insisi decit de societate si sistemele generale de valori; sint preocupati in primul rind de ei insisi; se construiesc pe ei insisi; isi implinesc rolul de artisti si e important ca sint artisti; […]