Hybrisul unguresc

Zilele trecute, cînd un ziarist i-a adresat preşedintelui Parlamentului budapestan, renumit pentru elocvenţă, distincţie şi toleranţă, întrebarea: „De ce trebuie prevenite lunar persoanele cu funcţii importante şi influente de pe tot cuprinsul mapamondului – sau, cel puţin, al continentului – că, indiferent ce se întîmplă, o să se întîmple tot cum vrem noi“, acesta i-a răspuns, cu o modestie nobiliară: „Aşa vor muşchii mei, aşa-mi cade bine“. László Kövér, preşedintele Parla­men­tului din Budapesta, a răspuns perfect, chiar dacă ulterior, încercînd să dreagă busuiocul, a adăugat: „Fireşte, am vorbit ironic“.   Fireşte, ştim că n-a fost vorba de ironie – el chiar aşa gîndeşte. Omului mărunt îi place să-i provoace pe cei mari; în felul ăsta, are impresia că devine cel mai tare din parcare. Îi place să le trîntească uşa-n nas şi să-şi ridice mojicia pe culmi nebănuite – iată ce i se pare omului mărunt cu adevărat bărbătesc. Să vadă toată lumea cine-i cel mai tare de pe dig, în cizme de cauciuc (1.)   Îngîmfarea − ca element fundamental în politică −  este tactica lui Viktor Orbán şi a echipei sale, care se agită în careul mic. În faţă sînt împinşi înaintaşii Lajos Kósa, primarul oraşului Debrețin, Antal […]