I.L.Caragiale si Legea Cinematografiei

  • Recomandă articolul
In ultima luna (decembrie 2002), „Anul Caragiale“ a fost marcat si cinematografic, prin lansarea in doua versiuni a unui documentar despre exilul de sapte ani al scriitorului, la Berlin. O ingenioasa investigare a locurilor si textelor de referinta: Franzela exilului de Alexandru Solomon (regia, scenariul, imaginea), produs de Fundatia Arte Vizuale („institutie non-profit, apolitica si independenta“, cum se precizeaza in pliantul distribuit de producatorul executiv Vivi Dragan Vasile, in suita a numeroase si de rasunet initiative culturale). Dar o lansare in vitro, la sediul CNC, fara sa se stie care vor fi caile si conditiile accesului la public al celor doua variante: 10 minute (film) si 26 de minute (video). In schimb, momentul a prilejuit revelatoare interventii ale invitatilor la proiectie si la discutie, privind insasi bariera reprezentata de vechiul sistem de normare a dimensiunii/duratei scurt-metrajelor. O lucrare care, in cazul unei formule unice de 30-40 de minute, ar fi interesat canale tv precum Discovery, Arte, Cultural, a fost pusa de legiuitorii-finantatori de la CNC in patul procustian al fostelor „completari“ din programul stass al cinematografelor, cum a remarcat regizorul Stere Gulea – in timp ce vicepresedintele CNC, Constantin Vaeni, a tinut sa se disocieze public de prevederile in materie […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }