Icoana la ortodocşi

Nikolai M. Tarabukin Sensul icoanei Traducere şi postfaţă de Vladimir Bulat Ediţie îngrijită de Adrian Tănăsescu-Vla, Editura Sofia, 2008, 254 p.   În studiul său „Sacred persistence: Toward a Redescription of Canon“ (În Imagining Religion: From Babylon to Jonestown, Chicago: University of Chicago Press, 1982), Jonathan Z. Smith afirmă că operaţia fundamentală care are loc în cadrul religiei este apariţia relaţiei dintre un set de semne şi un hermeneut care aplică elementele canonice în anumite circumstanţe concrete. Cu alte cuvinte, o operaţie fundamentală de interpretare. Această afirmaţie s-ar putea aplica într-o oarecare măsură şi exegezei lui Nikolai M. Tarabukin, materializată în volumul Sensul Icoanei.   Icoana este, înainte de toate, în opinia sa, un obiect funcţional. Pragmatismul ateu contemporan autorului (şi nu numai) tinde să o judece folosind criterii strict estetice. O asemenea abordare ignoră sau face abstracţie tocmai de funcţia ei fundamentală, şi anume: icoana este, înainte de toate, un obiect de cult, şi doar în mod secundar este importantă ca produs cultural care ne poate furniza informaţii despre epoca în care a fost creată şi despre multiplele influenţe externe. O judecată de valoare poate fi operată doar în funcţie de aceste considerente, iar Tarabukin ne spune că a […]