ICR nu e cingătoare politică

Tipăreşte pagina

Recomandă articolul

Institutul Cultural Român avea nevoie de o analiză amănunţită a activităţii sale sub conducerea lui Andrei Marga, nu de o înlocuire peste noapte. Era firesc ca senatorii români să-şi spună punctul de vedere cu privire la preşedinţia lui Andrei Marga la conducerea ICR, nu doar să invoce un raport financiar care n-ar fi fost întocmit cum trebuie (Andrei Marga spune că, potrivit legii, dacă admitem că o instituţie înaintează Senatului un act incomplet, Senatul sesizează respectiva instituţie, cerînd completari; nu se trece la destituiri). Într-un fel, această înlocuire-demitere-demisie îl exonerează de răspundere pe Andrei Marga. Nu sînt de ajuns intervenţiile din gazete, de pe bloguri şi de pe Facebook pentru o analiză a ICR. Cei care au fost la originea Ordonanţei de Urgenţă din vara anului trecut (prin care ICR era trecut de sub tutela Administraţiei Prezidenţiale la Senat) aveau datoria să-şi spună punctul de vedere cu privire la activitatea ICR. Practic, cei din USL, începînd chiar cu premierul Victor Ponta, n-au adus exemple concrete, fiind cantonaţi în generalizări fără substanţă. Andrei Marga a invocat public (în sprijinul său) faptul că a fost „executat“. Cu un PNL amorţit, cu un PSD tot mai dornic să „coabiteze“, cîţiva iluştri anonimi execută […]

Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati

Comentarii utilizatori

Ovidiu Simonca iunie 26, 2013 la 4:31 pm

@Valentina Mas
Am dat link si pentru alti cititori.
E parerea dumneavoastra, iata!, a fost publicata, nu pot decit sa va multumesc pentru atentia, spiritul critic si acribia cu care ne cititi.

Ovidiu Simonca

Valentina Mas iunie 26, 2013 la 4:19 pm

Domnule Simonca,

Va multumesc pentru link. Si la acesta citire, se vede acelasi lucru: niste pase al fileu dintr-o pozitie care mimeaza demnitatea.

VM

daniel iunie 23, 2013 la 1:01 am

Buna seara Ramona ! Et félicitations pour le courage de votre exposé, comme par ailleurs pour votre prestation ! Je suis étonné que vous deviez vous justifier de ce qui fut depuis une dizaine d’années votre action pour la relation Roumanie-France au sein de l’Europe auprès des lecteurs qui critiquent votre grammaire ! Je suis d’autant plus étonné que face à ces critiques vous oubliez : les plus valeureux franco roumains ont toujours été plus appréciés à Paris que chez eux ! Mais il faut aussi se souvenir : c’est avec des courageux formés a Paris que la Roumanie c’était reformée ! La place est à ceux qui ont fait une remarquable prestation, comme la votre et celle du jeune directeur roumain, lors de la réception du décembre dernier à l’Ambassade de Roumanie ! L’éloquence des discours et la confiance revenue ont fait que la Roumanie a si bien réussi son pari au Salon du Livre ! Loin de bagarres et querelles roumaines et prévenu par Margot, je me joins a ces commentaires pour vous rappeler l’un de vos Saints Peres : ‘Ne frappez pas dans les abeilles, tenez vous loin, pour avoir la paix !’, ainsi que la satisfaction d’un beau succès parisien. Amitiés ! Daniel J. du Conseil d’Etat

ramona calin iunie 22, 2013 la 8:00 pm

Reprezint relatia bilaterala, care se plaseaza mereu, alaturi de partenerii institutionali din tarile in care actioneaza ICR. Cred ca pentru aceasta am fost numita. Am auzit multe calomnii, de tip: \”tu de partea cui esti\”? \”ti\’ai tradat tara\” … la care, asa cum nu am raspuns atunci, nu pot raspunde nici acum, deoarece in lumea mea, suntem toti de aceiasi parte, si anume a relatiilor bilaterale pe care le reprezentam. Mandatul meu, era explicit, in relatia cu trei parteneri institutionali de la Paris (pomeniti in comentariu) care m\’au apreciat si felicitat. Si cu care am colaborat exceptional. Evident, nu am fost aleasa pentru \”opera\” mea, exista un director aici, ales \”pentru opera\”. Dansul, ca si dumneavoastra, nu cunoaste partenerii locali. Amintesc ca am fost aleasa sa coordonez relatia cu trei parteneri institutionali de la Paris, fiind un expert in relatii internationale, cu studii de Masterat la Columbia Univeristy NY si la Sciences Po, Paris. Parte din studiile mele sunt diplomatia publica, la cele mai mari universitati din lume, iar experienta mea profesioanla, de asemenea. Delatiuni publice? In nici un caz, nu tin de expertiza mea. Par a fi mai degraba pozitionarea dumneavoastra… Sunteti foarte suparata pe mine Briana, si luati totul personal, nu sunteti Briana Caragea, sper…

ramona calin iunie 22, 2013 la 7:47 pm

Va multumesc tuturor pentru observatii, atunci cand am postat acest comentariu, ma asteptam la diverse puncte de vedere, diferite de ale mele, si nu cautam aprobarea, sau simpatia.
Am cantarit mult pana am acceptat sa lucrez in echipa domnului Marga. Am ales sa lucrez pentru imaginea Romaniei in Franta, din credinta mea ca, in situatia data, pe care nu am fost chemata sa o schimb, ci sa o integrez, avand toata umila recunostinta pentru munca prestata de colega pe care o inlocuiam, si care dealtfel, a fost un punct de sustinere in timpul meu aici. Am reusit sa fac ce se putea mai bine cu instrumentele date. Mi’am asumat riscul de a duce proiectul pana la capat, in pofida tuturor piedicilor pe care a trebuit sa le indur. Va dau dreptate pe fond, dar totusi, cineva trebuia sa isi asume aceasta misiune. In istoria mea personala, aceasta asumare ramane un lucru pozitiv. Ca si in istoria personala a unor scriitori cu care am intretinut cele mai calde relatii, fie ei romani, sau francezi. Sper si a colegilor cu care am colaborat la Paris, si a colegilor francezi, cu care ne’am sustinut reciproc „la vreme de furtuna”. Rezultatele Salonului Cartii la Paris, vorbesc de la sine, si evaluarea lor de catre institutiile de prestigiu de aici, este o dovada. Cat despre corecturi, ma bucur daca ma corectati, am lucrat in ultimii ani, scriind mai mult in franceza, sau engleza. Asa a fost natura activitatii mele profesionale, desi am terminat filologia in 1987. M’am intors cu „aller -retours” in tara in 2000, si ma bucur, chiar si in aceste conditii, ca am putut face lucruri bune pentru tara mea, dincolo de durerea pe care am trait’o. Asa stau lucrurile, si nu putem decat sa avem credinta si speranta neclintita, ca ele se vor schimba, si ca copiii nostri; vor trai in altfel de Romanie, cu mai multa solidaritate. Cum am scris si in comentariul meu, eu nu am aderat si nu voi adera la ICR vechi, ICR nou, ci raman ferma in speranta ca singurul lucru care poate uni, acolo unde politicul sau economicul divizeaza, este cultura. Sper sa revenim la aceste sentimente, in tara si in afara ei. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Alexandru Graur iunie 22, 2013 la 11:34 am

Va uitati la deget, si nu la ce arata. „doi de i”? Vreti sa faceti observatii, dintr-o pozitie de oala sparta.

Subiectul e o data politizat de actorii lui. Mai e politizat inca o data de comentatorii lui. Ramona Calin spune lucruri despre care nicunul dintre noi cei care ne dam cu pararea aici nu aveam habar… faptul ca Ponta a fost informat, ca Senatul are o comisie pentru abuzuri, etc.

Cred ca o privire lucida a intregului tablou si explicatiile multor decizii legate de acesta poveste se pot gasi in articolul excelent al Iuliei Popovici.

Frederik iunie 22, 2013 la 10:58 am

Ce mă deranjează este mitomania acestei doamne care se dă mare personalitate internaţional într-un mod penibil care nu are nimic de a face cu modestia. Greşelile de gramatică din text , dezacorduri şi necunoştinţa utilizării verbului „a fi” o caracterizează mai mult ca pe o fostă elevă chiulangie la gramatica românească. O şti ea alte limbi dar trebuie să ştie şi română…oricum, bunul simţ şi modestia nu o dau afară din casă….

Relevant iunie 22, 2013 la 8:54 am

Banuiesc ca dvs faceti parte din „camarila” dlui Marga mentionata in comentariul dnei Calin…
Mi se pare irelevant cati de -i sunt atata vreme cat iata, se spune ca senatul si primul ministru au fost instiintati inca din februarie de faptul ca salonul de carte e pus in pericol de actiunile conducerii ICR Bucuresti. Nu mai punem la socoteala si scandalul iscat de rafuiala dlui Marga cu scriitorii invitati de Franta. Cu toate acestea, cei cu functii de decizie n-au facut nimic pana in luna iunie, atunci cand au motivat revocarea lui Marga pt un motiv ilar!
Toate acestea ne ofera un tablou dezolant, schimbarea lui Marga si a oamenilor incompetenti adusi in centrala acestei institutii de cultura, va schimba lucrurile doar intr-o fff mica masura! Ca sa-l citez pe dl Cristian Cercel „Managementul cultural cu voie de la Parlament nu este cea mai linistitoare solutie” (din articolul „Ce urmeaza?” din Observator cultural).

Ionela iunie 22, 2013 la 8:50 am

Stimate domn, lucrez in ICR, vreti sa stiti cati fosti colaboratori ai d-lui Patapievici si-au oferit serviciile lui Marga? Era mai bine daca nimeni nu si-ar fi asumat organizarea Salonului Cartii din Paris, pe motiv ca Marga e nul?

urcan ioan iunie 22, 2013 la 6:24 am

De necrezut, d-nă Ramona Călin, că sunteți, așa cum spuneți, director de dezvoltare la ICR Paris, dar scrieți, în mod consecvent, „a fi” cu doi de „i”! Doamne, Dumnezeule!

cititor Obs. cult. iunie 22, 2013 la 5:33 am

@Ramona Calin
Nu va integ deloc logica iesirii publice cu postarea de mai sus. Doar ati stiut, in momentul in care ati preluat functia, ce se intamplase la ICR, ce renume dezonorant au reusit sa-si atraga chiar din prima clipa toti cei care colaboreaza cu lamentabilul domn Marga. Ati stiut ce conduita dezastruoasa a avut el ca ministru de Externe. Dupa gandul meu, nimeni nu s-ar putea duce sa lucreze in Cultura cu un om care a avut prestatia lui Andrei Marga din 2012 ! In mod special, destituirea conducerii ICR Paris, prin modul in care a fost facuta, nu mai lasa nici o speranta nimanui …!

Degeaba va repozitionati acum, cata vreme ati acceptat un job un conditiile in care ati asistat anul trecut la toata aceasta sfidatoare demolare institutionala a ICR-ului, la linsajul pe fata, fara nici un menajament, al fostei conduceri ICR.

Ar fi trebuit sa intelegeti de la bun inceput ca, pentru dvs., in activitatea pe care o incepeati, nu exista nici un fel de orizont de aspteptare pozitiv, cata vreme s-a procedat cu asemenea brutalitate la un desant ideologic nedemn de o functie publica.

Sa presupunem ca primeati sprijin in chestiunile punctuale la care va referiti. Ce s-ar fi intamplat ? ! Ati fi putut sta multumita la post, multumita de succesul logistic, si facandu=-va ca nu stiti cum au fost indepartati oamenii din conducerea ICR-urilor, fara nici o justificare institutionala, in modul cel mai grosolan? Cum ati fi putut sa va bucurati, chiar de la bun inceput, de vreo actiune culturala atata timp cat, in tara, oameni precum HR Patapievici si colaboratorii lui erau pusi la zid ??! Am scris candva randuri foarte dure la adresa lui HR Patapievici, dar legat de fondul sustinerilor lui, dar acum, indiferent de dezacordul in planul ideilor, nu pot, ca cetatean, decat sa ma solidarizez fara ezitare, si cu cea mai sincera convingere, cu toti cei stigmatizati, invectivati, dezonorati public de catre niste oameni ajunsi in posturi de conducere, si care isi exercita pe fata Puterea vrand pur si simplu distrugerea celor „din cealalta tabara”, cum spuneti dvs.

Inteleg ca ati facut un raport complet catre comisia de cultura a senatului. Paradoxal insa : noi traim intr-o situatie tragi-comica, in care forul decizional nu prea lasa sperante: dl Georgica Severin nu va putea pune lucrurile la punct si, de altfel, nici nu ar avea vreo cadere.

Prin urmare, asa cum va spune altcineva pe forum, dati cuiva sa va corecteze gramatical ceea ce ati scris mai sus, si faceti public punctul dvs. de vedere, pentru ca o dezbatere este intotdeauna utila.

Mihai iunie 21, 2013 la 8:51 pm

Da, d-na Calin nu este ca dvs o „personalitate profilata” adica o actrita esuata in post de director general care s-a ocupat de filialele de la Targu Jiu si Tulcea…A propos, mai plecati director la ICR Viena ?

ionut iunie 21, 2013 la 8:47 pm

Pacat ca d-na Ramona Calin nu are date despre cat au castigat cei din \”camarila\” lui Marga. Ar fi interesant de facut o comparatie intre asa-zisele cheltuieli exorbitante ale lui Patapievici si cele ale lui Marga…

Briana iunie 21, 2013 la 8:21 pm

Stimata Doamna Directoare Interinstitutionala – Dumneavoastra la Paris ce institutie reprezentati ? Sa inteleg ca sunteti intre institutii ? Intre care ? Nu prea stiu sa fiti in legatura cu lumea CULTURII ROMANESTI ( este o mare lipsa a mea ) – dar poate ca aveti CREATII in domeniul culturii si poate ca ne ajutati sa intelegem cine sunteti si de ce ati fost obligata sa va chinuiti cu atatea neajunsuri … Daca va arogati meritul de „deblocare” si de aderare a Romaniei in U.E. , datorita Dumneavoastra – probabil ca aveati si tehnici de a debloca situatiile de care vorbiti in „compunerea Dumneavoastra de reclamatii”. Stiti – ca principiu – un profesionist NU va folosi delatiuni publice .

Pt intreaga presa iunie 21, 2013 la 3:29 pm

Dna Ramona Calin, comentariul dvs ar trebui publicat pe prima pagina a tuturor ziarelor!!!

Shadow iunie 21, 2013 la 10:08 am

Hai sa stam drept si sa judecat tot drept. Marga, din clipa in care a fost numit ministru a fost atacat constant de „oamenii de bine” ai pdl-ului de acesti asa zisi „intelectuali” prezidentiali.
Ceea ce era vizibil era ca acestia atacau in principal pe Marga si nu atat intreaga constructie „politica” a usl. De ce? Pt ca Marga ramasese in vremurile de mare „fericire” prezidentala „ultima reduta” in care „intelectualii prezidentiali” nu au putut sa „prinda cap de pod”.
Toate atacurile inclusiv prezidentiale erau facute sa „demonstreze” ca marga nu era competent. Cand nu a prea mers asta au rescos treaba cu „colaborarea cu securitatea”.

Nu a existat o analiza a perioadei patapievici, mihaies si tania radu si asta este si vina lui marga. Nu a existat insa decat o „exaltare” a unei parti a presei supuse pdl pt „marile spirite” care „au facut enorm”. Eu nu am vazut „ce”. Imi amintesc insa de perioada de inceput ca sef al icr a lui patapievici care timp de 6 luni a primit salariu si el isi pregatea un doctorat in strainate, imi amintesc de extraordinarul timp liber a dlui mihaies care ii permitea sa scrie lungi si aberante articole absolut politice. Imi aduc aminte de interviurile dlui patapievici „in exterior” in care acesta sustinea „trasnai” despre adversarii politici prezidentiali din postura de presedinte icr.
Cum se faceau si mai ales cum se alegeau „finantarile” acceptate pt „oamenii de bine” de afara sau din tara mai e cazul sa discutam?
Am asa o impresie ca „unii” nu stiu si nu au stiut niciodata sa „piarda” sau chiar sa „castige”. Prea „mici” moral pt a ocupa vreodata astfel de posturi in Romania.

ramona calin iunie 21, 2013 la 1:02 am

In calitate de fost comisar al salonului cartii de la Paris si actualmente director de dezvoltare ICR Paris consider ca a venit momentul sa fac cateva precizari legate de modul in care a functionat aceasta institutie sub presedintia domnului Andrei Marga. In consens cu domnia sa, nu am acceptat titulatura de adjunct al directorului de la ICR Paris, din motive lesne de inteles, mandatul meu de comisar general al Salonului Cartii, intrand in vigoare anticipat. … M’am abtinut pana acum sa comunic in presa pentru ca nu doream ca afirmatiile mele sa se alature pleiadei de texte despre Andrei Marga şi ICR. Am fost mahnita de lipsa de reflectii pertinente si echidistante, singurul perdant evident fiind imaginea Romaniei, atat in tara cat si in afara ei, lipsa de reflectii datorata in principal faptului ca interesul personal a l unor intelectuali nu este convergent cu cel al tarii. Am avantajul de a fii fost principalul organizator al celui mai important eveniment cultural realizat in timpul presedintiei lui Andrei Marga – « Salon du Livre de Paris ».

Spre deosebire de unele luari de pozitie din ulti ma vreme, am si avantajul de a fii fost « insider », informatiile avandu-le direct « de la sursa », si nu din povestiri ale prietenilor sau din zvonuri. Din capul locului vreau sa precizez ca experienta mea de sase luni la ICR Paris, prima mea experienta ca angajat al unei institutii de stat romanesti dupa o cariera internationala de mai bine de douazeci si doi de ani, este cel putin dezolanta.

In scurta mea experienta aici, altfel fiind obisnuita cu birocratii functionale, am constatat ca regulile bugetare de derulare a programelor sunt un coşmar pentru artiştii care au de a face cu ICR. Din punctul meu de vedere, legislatia in vigoare, alaturi de politizarea dincolo de limite a institutiilor culturale, nu e menita sa promoveze activitati artistice flexibile, cu atat mai putin, opere de calitate. Mai nou, avem de a face cu o revenire a « RSR/ Cantarea Romaniei » in cultura, prin practici disfunctionale, inacceptabile pentru un stat european in anul 2013.

Conducerea ICR Bucuresti care ar fi trebuit sa ma sprijine in organizarea celui mai mare proiect de diplomatie culturala al Romaniei – Salon du Livre- a folosit cele mai inimaginabile trucuri de intriga pentru a bloca acest proiect. Succesul final a fost asigurat datorita implicarii personale alaturi de sustinerea nemijlocita a uneia dintre referente, Claudia Droc, si ajutorul trunchiat al celorlalte doua referente, provenind din echipa pe care am gasit-o la fata locului, dar mai ales a sustinerii partenerilor institutionali francezi. Catre final, Bucurestiul, dupa notele mele de informare catre primul ministru si catre ministrul de externe, a constituit o echipa de « tutela » a Salonului, in persoana unor reprezentanti de la Ministerul Culturii, de la Cabinetul Primului Ministru si de la Comisia de Cultura a Senatului. Acestia, cunoscand putin continutul cultural al proiectului, si mai putin partenerii institutionali francezi, cu care a fost coordonat proiectul, cat si toate ramificatiile pe care le stabilisem intr’un timp record, au reusit sa deblocheze platile, altfel blocate la ICR Bucuresti, si sa permita, intr’un final, derularea Salonului, pus la indoiala de galceava produsa intre fostul presedinte Marga si intelectuali de marca invitati la Salon. Dar deblocarea aceasta a lasat unii scriitori invitati « pe strada », sau mai precis pe canapelele locuintelor mele sau ale prietenilor, altii cheltuindu’si banii personali pentru plata hotelului, a taiat fara atentie signaletica de la stand, lasandu’l greu de vazut, de reperat din orice punct al Salonului, asa cum era prevazut in proiectul initial. Cea mai importanta amputare, a fost renuntarea la masa rotunda despre filmul romanesc, care este unul dintre principalele noastre atuuri culturale in Franta. Orice persoana importanta in domeniul cultural din Franta, incepand cu consilierul pe afaceri europene al Presedintelui Frantei, domnul Hadrien Abecassis, cunoaste si elogiaza excelenta filmului romanesc. Este vorba aici despre o importanta si de valoare promovare culturala a Romaniei, pe care comitetul de tutela a reusit, cu o mare lipsa de intelegere si de atentie, fiind informat numai partial, sa o elimine din buget. De asemnea, s’au taiat din buget emisiuni programate pe canalul national al televiziunii franceze, care ar fii contribuit in mod esential la promovarea imaginii in Franta.

Dupa demisia d-lui Patapievici, am reusit in timp record sa restabilesc, alaturi de directorul general Stefan Popescu (fortat de « camarila » formata in jurul lui Andrei Marga sa demisioneze in februarie) relatia de credibilitate cu Centrul National Francez al Cartii, Institutul Francez si Sindicatul National Francez al Editorilor, si am fost extrem de surprinsa sa constat ca obiectivele d-lui Marga erau in alta parte. Domnia sa era in primul rand nemultumit ca Stefan Popescu impreuna cu mine, am girat cu acordul nostru lista de 27 de autori selectati de partenerii francezi. Desi, prin intermediul Ambasadei Franceze la Bucuresti, s-a incercat gasirea unei intelegeri cu fostii colaboratori ai d-lui Patapievici, domnul Andrei Marga nu a fost de acord cu implicarea acestora. Domnia sa a fost multumit de neparticiparea d-lor Plesu, Cartarescu, Liiceanu caci, petru a-l cita « noi ne ocupam de probleme de fond »…. Domnul Marga nu a acceptat nici dialogul Neagu Djuvara-Jean D\’Ormesson, considerandu-l pe venerabilul intelectual roman « fara opera ». Asa ca evenimentul a fost complet anulat.
Mai trebuie spus si faptul ca domnul Marga mai avea si obiceiul sa schimbe bugetul Salonului Cartii in fiecare saptamana, dupa bunul plac, dupa care il si publica pe site-ul ICR si asta fara a informa echipa care se ocupa de organizare ! La fel de greu de acceptat sunt persoanele incluse obligatoriu pe lista organizatorilor – Horia Garbea, Eunicia Trif (fosta secretara de la Universitatea Babes-Bolyai pe care unele ziare au numit-o « nepoata lui Marga »), actrita Irina Cornisteanu (a carei expertiza fusese deschiderea filialelor ICR la Targu Jiu si Tulcea). Aceste persoane nu aveau nici o idee despre ceea ce inseamna Franta si relatia culturala cu aceasta. Propunerile mele de a constitui un grup de expertiza consultativ, coordonat de catre doamna Magda Carneci, au ramas fara ecou pe motiv ca « nu sunt de-ai nostri ».

Desi au trecut trei luni de la « Salon du Livre », mi se pare important sa impartasesc presei aceste fapte, avand in vedere calitatea mea apolitica, dar mai ales, relatiile mele durabile cu parteneri de marca ai societatii civile din Franta, precum fundatiile Robert Schuman si Confrontations Europe, mai nou, cu partenerii culturali, cu care in timp record am aprofundat legaturi profesionale durabile si promitatoare pentru relatia bilaterala franco romana. Avand in vedere ca, prin parghiile profesionale ale fundatiei pe care o conduceam si in momentul angajarii mele, Romania reusise sa deblocheze in anul 2006 tratatul de ratificare al aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, blocat in Franta, m’am gandit ca motivul pentru care am fost aleasa in calitate de « Comisar General Lettres Roumaines » era tocmai acela ca stiu sa coordonez un proiect de anvergura la Paris, si sa reprezint un punct de vedere echidistant intre ceea ce mai nou se defineste ca si « ICR vechi si ICR nou ». Domnul Andrei Marga, presedinte ICR, m’a mandat in legatura cu cei trei parteneri institutionali de la Paris : CNL (Centre National du Livre), IF (Institut Français) si SNE (Syndicat National de l’Edition) In acest sens, am insistat pe langa conducerea de la Bucuresti, sa fie pastrata expertiza colegelor care lucrau la acest proiect, fiind constienta, ca rolul nostru era doar de a duce la bun sfarsit experienta inceputa de colegii nostri din vechea conducere. Tin sa mentionez ca atat domnul Jean Francois Colosimo, Presedintele CNL, cat si colegii din conducerea de la Institut Français si SNE, au avut cuvinte de lauda fata de domnul Horia Roman Patapievici, partenerul lor, atunci cand s’a hotarat participarea Romaniei ca invitata de onoare a « Salonului Cartii » . Ceea ce trebuia sa fie o adevarata sarbatoare a culturii romanesti, s’a transformat, la Bucuresti, intr’un balci trist, cu repercursiuni serioase si greu de coordonat asupra relatiilor bilaterale culturale de la Paris. Partenerii de aici, obisnuiti cu o continuitate a relatiilor stabilite in timp se vad nevoiti sa « dea mana din sase in sase luni », cu alte persoane (il citez pe presedintele CNL). Din punctul acestora de vedere, precum si din perspectiva mass mediei frantuzesti (niciodata in presa pariziana nu au aparut peste 150 de pagini favorabile culturii romanesti) chiar si in conditii de confuzie si schimbari saptamanale, evenimentul a fost considerat un succes, la Paris. Din perspectiva romaneasca, insusi pozitia mea, coordonatorul proiectului (pe care l’am reusit in cele mai haotice conditii), si luandu’mi riscuri serioase – este pusa la indoiala, lasand continuarea activitatii culturale de la Paris sub un mare semn de intrebare, chiar dupâ succesul de la Salon. In paralel, desi am anuntat de nenumarate ori necesitatea continuarii programelor de traducere, pentru a beneficia de roadele post Salonul Cartii, sugestiile mele s’au soldat cu incetarea colaborarii cu Institut Français, in programul de traduceri, care cadea in subordinea noii directoare de cooperare internationala, in persoana actritei Irina Cornisteanu, actualmente director general la ICR.
Am coordonat un proiect de asemenea anvergura cu persoane complet lipsite de experienta, si m’am confruntat in final cu un vice presedinte provincial, o artista care m’a insultat in loc sa te sustina din calitatea ei de coleg, care m’a calomniat, in loc sa ma aprecieze. Din acest punct de vedere si nu numai, experienta mea in relatia de subordonare fata de oficialii romani a fost trista.
Nu intentionez sa intru in alte amanunte, ele gasindu’se in raportul meu catre Comisia Permanenta si catre Comisia de Petitii si Abuzuri a Senatului, alaturi de scrisorile de felicitare ale partenerilor francezi. Tin doar sa precizez, ca din punctul meu de vedere – care sper sa fie apreciat de catre cei care au lucrat de’a lungul anilor cu migala la relatia culturala bilaterala franco romana- infectia depaseste cadrul strict ICR. Imaginea Romaniei in Franta este alarmanta, chiar dupa un asemenea succes, pentru ca nimeni nu s-a preocupat la ICR sau in Romania de valorificarea prezentei noastre extrem de apreciata, la Salon du Livre.
Ieri m’am intretinut cu directoarea unei fundatii europene, care este extrem de rezervata in colaborarea cu o institutie de stat romaneasca. O inteleg, si imi pare rau sa spun asta. Doresc sa trag un semnal de alarma, si sper sa atrag alaturi de mine, pe cei interesati de continuarea relatiei culturale bilaterale in Franta. Daca situatia prezenta nu este analizata cu seriozitate, ma tem, ca aceasta se va derula in afara colaborarii cu ICR.
Am sa fac o remarca indrazneata : prin natura cooperarii lor, partenerii institutionali francezi au fost cei, care au contribuit mult mai mult la imaginea pozitiva a Romaniei, decat conationalii nostri, prin institutia la care inca « functionez » . Astept, fie sa se decida reformarmarea solida a acestei institutii, fie sa lasam cultura romaneasca in seama institutelor straine, si a spectatorilor sau lectorilor, care ne cunosc, si ne promoveaza, mult mai bine decat noi insine.
Experienta mea punctuala, dar concentrata si atestata prin felicitarile si recomandarile partenerilor institutionali de la Paris, a scriitorilor romani si francezi, cat si prin rezultatele concrete din mass media pariziana, mi’a aratat, ca aproape nimeni dintre cei implicati in Salonul Cartii , la Bucuresti ; sau directorul ICR Paris, mandat in final pentru proiect, nu au inteles ca evenimentul avea loc in Franta, la Paris, si ca analiza lui ar fii trebui sa tina cont in principal de parametrii locului de desfasurare. Din fericire, in relatia cu mine, acesta a fost un loc deschis pentru o colaborare de inalta tinuta. Totul este insa pus la indoiala, atata timp cat ICR va ramane numai o « cingatoare politica ».
Ramona Calin – Director de dezvoltare interinstitutionala ICR Paris

Horea iunie 20, 2013 la 1:58 pm

Daca_cultura romaneasca va fi pastorita de Georgica Severin &Co. inseamna ca ea (cultura) o sa fie sublima, dar va …………..

Comentariile sunt închise.