Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Idealuri în descompunere
Răspuns către Alexandru Matei
- 22-10-2014
- Nr. 745
-
Paul CERNAT
- Politic
- 22 Comentarii
Dragă Alex, prima scrisoare deschisă pe care o trimiţi e şi prima pe care am primit-o pînă acum. La cîte ar fi de discutat, ar putea ieşi o carte de convorbiri (de ce nu?). Constat, pentru început, că nu i-ai trimis scrisoarea lui Radu Vancu, care te-a mustrat pe contributors.ro, ci mie. Deşi „radical“, cu el „poţi discuta“ – spuneai; iar „Oamenii cu care poţi discuta, deşi nu-ţi împărtăşesc ideile, sînt foarte rari“. Nu te contrazic. Dar mai încolo adăugai că prea puţine dintre argumentele tale stilistice „trec“ la el. Aici trebuie să fac o precizare. Fiind structural de centru, ai avantajul de a găsi o măsură comună de dialog (non)ideologic şi cu mine, şi cu Radu. Cînd nuanţele devin suspecte Apreciez mult preocuparea ta pentru neutrul pe care-l căuta Roland Barthes. E un ideal la care ar trebui să tindem, dacă ţinem să fim intelectuali independenţi. Numai că, pentru intelectualii angajaţi, şi neutrul, ca şi nuanţele, sînt suspecte şi… fac jocuri: aminteşte-ţi cînd, prin 2008, parcă, după ce ai anunţat că nu votezi, la revista 22 ai fost admonestat că faci jocurile PSD-ului. Din păcate, distanţa ideologică dintre mine şi „contributori“ a devenit prea mare. Un dialog ideologic în […]
cum a fost la lansarea memoriilor lui Ion Iliescu?
sper să vă răspund la timp, abia acum, am observat ”mesajul”Dvstră;
în plin scandal electoral, cîteva clipe de refugiu pe site-ul Observatorului Cultural sunt binevenite
aveam doar o bănuială că mă cunoaștewți/știți, cît de cît, dar acum, cînd îmi plîngeți de milă că aș vota cu stînga, ei bine, acum chiar cred că îmi cititi cee ce scriu prin alte părți
recunosc— sunt un om cu opțiuni de stnga, dar care acum nu mă regăsesc pe nicăieri
nu prea înțeleg detaliile cu privire la tinerețea Dvstră; formula ”spălarea creierului” a devenit cam tocită, chiar
dacă există -vai!- temerea că a rămas o practică… activa(tă);
în rest, in ziua sau zilele votului, fiecare punem ștampila după convingeri, după instinct, ori la întîmplare sau într-un fel de joacă de-a sfidarea
sincer, nu cred că este bine și … firesc!
poate vă amintiți cuvintele lui Eugen Vasiliu:
”nicăieri nu este mai frig și nici mai întuneric decît la stînga stîngii și la dreapta dreptei”
sănătate si la bună întersectare pe site-uri 🙂
cat e de *ushor* sa chiar gresheshti?
Uite: pana la vreo 22 da ani, eu am *crezut pan comunizm* cu tata fiintza mea.
Ca, eream, oleaca, chiar *spalat pa creer*. Dupe-acea varsta, m-am mai maturizat. Diverse motive. Pana cand am ajuns d-a scrie *manifeste pan contra pantofarului (dimpreuna cu dragii mei – mda, ashtia-s neshte *eroi*:
Dan Daianu &Stelian Mihalas, amandoi din Timishoara, ca sa *nu-l confundam* pa D.D. cu securistu\’ ala de pi la Bucale, ca sa fim *bine, foarte bine intzeleshi*!)
Shi, ca sa revin: ieream *tanar*, bre, shi, ieream \’\’spalat pa creer\’\’. Shi, ieream *de stanga*, cum sunt *chiar &akum*.
Ca, asha cum eshti pan tineretze, chiar *asha ramai* – mde, daca, cumva, \’\’vezi Lumea\’\’, de pan prejur…
Dar, *avem o problema*! Pa care, autorul, moa, altzii, o sesizeaza, anume ca, noi, romanii, *nu avem inca o \’\’stanga\’\’ *…
\’\’Stanga\’\’ pa care-o chiar \’\’avem\’\’, e formata din *milionari* – din *hotzi*, adica. Da\’ chiar: pa chiar de din hotzomani da din ashtia vretzi *voi* sa-i chiar respect *io*? Pa ai da Nastase etc?
Hai, *sictir*! Ca, daca *asta* e \’\’stanga\’\’ pa care-o chiar votatzi, va chiar plang. Asta pen\’ ca *ori suntetz\’ chiar \’\’teresatz\’ \’\’, ori suntetzi *proshti facutz\’ garamada*.
Mda, shtiu ca *nu va con-bine*. Mda, o shtiu ca va *ranesc*. Mda, o *pre-simt* ca nu-mi va apare. Dar, tre\’ sa va o spui: cum ca, anume , de o *astfel de \’\’stanga\’\’ *, io ma chiar lipsesc…
Daca *apare*, avem o problema: cum ca, anume, da\’ di ce-o aparatzi? Daca *nu apare*, avem o problema: ca da\’ di ce, oare, ne punetz\’ botnitza?
Io, uite, chiar *cred* ca apare. Pentru ca-i respect pe aceshti redactori. Ramane ca sa videm.
In orice caz, sa fitzi linishtitzi: ca, daca avetzi curaj (ca, l-atzi avut d-atatea ori), daca scritzi \’\’bine\’\’, va chiar *respecta Lumea* (ma chiar prenumar, pan Lume, ca v-am admirat d-atatea ori, curaju\’).
Cele bune, tuturor,
Nea Marin
@lucid: reluati-mi dvs. „conspirationismele” anti-DNA etc. de pe CA prin copy paste, sunteti invitatul meu. Ar fi culmea sa le reiau eu pe toate forumurile. Imi semnez si imi asum interventiile.
@bolovanu`…: am trait prima jumatate a anilor `90 ca student si am vazut multe, credeti-ma. Va pot povesti de ex. lucruri f. instructive despre moda C.Z. Codreanu din Liga Studentilor si despre multe alte habitudini „romantice” din acelasi registru.
In rest, de acord: istoria trebuie citita sine ira et studio.
Puteti citi ce carti doriti, dar, in opinia mea, e de dorit sa confruntati cit mai multe puncte de vedere. Eu am citit si „Vitralii incolore”, si „Insotitorul”.
Domnule Paul Cernat,
oare cîți dintre cei care-și cu părerea, unii dintre ei cunăscători de esențe tari și autentice, vă știu (și din) cărțile scrise”individual” sau în colaborare -hm!- cu unele vîrfuri ale intelectualității de dreapta?
Voiam să stau deoparte, odihnindu-mă oleacă lîngă bolovanul meu , dar am tresărit (mi s-a mai întîmplat și mie, asemeni altora, să am astfel de reacții de uimire, în anumite situații) cînd am citit în ediția tipărită fraza : ”asta m-a făcut inapt pentru comunism, în adolescenţă, pentru legionarism, în studenţie (în anii ’90 mare parte din Liga Studenţilor era legionară)”
parcă a mai pomenit cineva atunci, în acei ani/acele zile nefaste de elemente legionare, iar urmările acelor cuvinte, nesusținute suficient, le simțim și azi, cu toții, ca țară, capopor
dar cum suntem spre sfîrșit de campanie electorală (aiurea! la noi e continuu….), nu pomenesc nimic concret despre politică și nici despre vot, regăsindu-mă discret pe aceeași frecvență cu Nea Mărin (rogu-l a nu mă da de gol!, că tot se poartă desconspirările…), punînd în continuare, ca într-un întreg, cele două scrisori deschise și comentariile făcute cît mai deschis și nuanțat (sîc!)_ cu putință, mi-am amitit de un text citit nu chiar demult, scris de Norberto Bobbio— ELOGIUL BLÎNDEȚII; și dacă mă mai ajută memoria, în final se identifica cel blînd cu non-violentul și blîndețea cu refuzul de a exercita violența împotrivă cuiva; blîndețea ca virtute non-politică, într-o lume a urii puterilor mari și mici, ca antiteza politicii
dar cînd mă gîndesc și văd ce munți de neadevăruri, interese mascate, ignoranță și aroganță nenuanțate se pretind a fi sau își pun etcheta de apolitic, cred că sufăr de ”complexul periferiei”
și dacă aș reciti acum una dintre cărțile scrise înainte de 1989, nu aș alege Vitralii incolore a lui D Popescu, ci Însoțitorul, scris de C Țoiu
habar nu am alegerea asta dacă ține de esențe și nuanțe, deși…
Da dovada de probitate intelectuala si publica-tzi si aici atacurile la DNA si conspirationismele pe care le insiri pe criticatac. Sau te cenzureaza Simonca?
autorule, eu mi-s cu Dvs. de data asta, ca ne cam ”lovim” pan pareri. Shi da: se mai intampla sa mai fie & da centru care voteaza intotdeauna cu o parte – chiar cum sunt eu.
Pentru ca, da, *noi nu suntem numa’ & numa’ creere* – nici nu putem de-a fi. dedem lumea cu ochiu *liber* (slava Domnului!) & tragem concliziile.
Desigur, asta-i de *intzeles*: ca, anume , fiecare are libertatea de-a avea simpatii & de-a le sustzine.
Discursul? Pai, discursul sufera oleaca – N.B.: nu scrim *acuma*, p-acilea, pan ”vitro”, discutam bacilii care-ataca ”pe viu”. Ca, doar vin alegerile, n-asha?
A o lua pa dupa copac, pa dupa deget, a aduce argumente (corecte!), p-atuncea pa cand lumea ferbe,
nu duce la nimik…
Astfel de discurs e pentru o *alta data*, draga autorule.
Ca, acuma, Lumea, ne-avand pa mai nime ”ca lumea” sa voteze, chiar *asta vrea*: neshte argumente pro/contra.
Shi, o cam intzeleg, Lumea, cum ca e oleaca nedumerita, cu-atatea ”bombardamente”, de pan mai tate partzile.
Am promis sa *nu fac* politica (a se ceti: campanie), ma tziu de cuvant. Ramane ca Lumea sa-shi dea sama de un singur lucrushor: ca, anume, tre’ sa plece urechea (nu, nu la mine, ci la cei care concureaza) & sa *asculte*. Shi, sa cantareasca, anume, care-i *distantza* intre cele declarate cu emphaza & *faptele lor*.
Ca, precum scria cineva: o *fapta* conteaza mai mult decat o veatza da cuvinte…
Cele bune tuturor, alegetz’ ”bine”, chiar precum va-ndruma bunatatea voastra,
Nea Marin
@Laura: multumesc. Sincer, nu credeam ca vom primi pe forum si reactii senine ca a dvs.
@Inima Rea: rationamentul dvs. e prea complicat pentru mine, dar nu cred ca e cazul sa va induiosati: era, in fond, doar un raspuns lui Alex. Matei, nu un discurs gen „aveti mila de noi, domnilor contributori”. Vorba ceea: noi cu noi, ei cu ei.
Ati depasit orice limita: sa comparati pe apologetii „stangii” contemporane (continuatoarea comunismului ) cu „crestinii dati prada leilor” mi se pare o enorma mizerie a manipularii…
În vremea martirajului, creștinismul era religie a iubirii aproapelui, ”a Mielului” care, de bunăvoie, se lăsa pradă cruzimii oarbe a lumii ce încă nu descoperise Adevărul, Calea și Viața.
Odată ieșit din primejdia nimicirii, ”Mielul” a devenit Leu, necruțător cu ”păgînii”. Apoi, cu sectanții. Dar toate astea, nu-nainte de a-și crea instrumentul politic pentru – partidul, cum s-ar numi-n epoca modernă: Biserica. Organism funcționînd potrivit caracterului vremelnicilor săi ”Prinți” – bineînțeles, Ad Majorem Gloriam Dei.
Dacă pînă și această sfîntă misiune a căpătat caracter politic (de politică, variantă) e de pus filtrul potrivit pe ideologie și misionarism. Asta ne poate da o idee despre sensul acțiunii: e dinspre ideologie spre, ori dimpotrivă? Adică, e sinceră năzuință spre o lume ideală ori doar cinstită pornire de chivernisire?
Mi-e greu să cred în ”colectivismul” Dreptei – mai ales în al celei de pe ”contributor.ro”. Nu se leagă nicicum cu individualismul funciar al neoliberalismului propovădund domnia excepționalismului – fie acela înțeleș și ca doar expresie a unicității universale a invididului.
Astfel că-s ultraortodocși – talibani li se spune, celor de acest tip, pe alte coordonate. Ultra e prefix revoluționar, misionar sau doar cațavencic: poți fi – poate chiar concomitent – ultraconservator și ultraprogresist. Logic, e posibil cîtă vreme conservatorismul ar constitui un progres – vel ce fel ar putea fi acela (moral, mă gîndesc, de pildă).
Dar cred că-i cațavencic – demagogic, adică. ”Un discurs politic” și-atît. Dreptu-i, cum forma-și poate construi conținutul, și discursul poate modifica biochimic oratorul, astfel încît fanatismul circumstanțial – de efect public, să zicem – să devină fixație (ori alt accident psihic ținînd de obsesiv).
Așa văzînd lucrurile, mă-nduioșează textul d-lui Cernat: atît de multe bune intenții – și-atît de elegant puse-n pagină – ca muniție defensivă împotriva intoleranței contributorilor. Îmi apare ca o scenă de martiraj: creștinii dați pradă leilor, cîntîndu-și imnurile de pace și iubire-ntre oameni.
Se poate dialoga si asa, fara exterminarea adversarului, cu nuante, cu eleganta, cu rabdare, cu incredere ca grandilocventa nu tine loc de argument. Cu oameni ca voi, polemica are inca un rost.
Pentru cei interesaţi în nuanţele imposibilităţii publicării unui comentariu scris
aşa cum l-ar dori, ca autor, fiecare (bolduit-aldine, italice, sau alte caractere grafice)
De s-ar putea comenta-scrie publica-tipări corect liber, pe forumul Observatorului Cultural,
şi nu s-ar impune esenţial, CAM ca-n vremurile „bune” şi nu de tot trecute,
scrierea textelor comentariilor aşa cum dînşii vor,
ALTFEL ar fi şi cu „verzalele-majuscule” atît de hulite
şi prilej intelectualicist bîrfitoresc de diversiuni nuanţate.
Dle. Paul Cernat, acest gen de ironie este-era perfect potrivită cîndva în şcolile de partid şi de propagandă ale „revoluţiei noastre”. A venit timpul să evoluăm !
Rămîneţi la ESENŢA ideilor din comentariile care vă oferă prilejul unor eventuale deschideri înspre AER,
decît de-a vă lega, permanent producînd diversiuni fenomenal de celebre,
şcolăreşte, precum pîrîcioşii clasei,
de verzalele majuscule ale celor care nu vă cîntă-n strune!
Să fie-ntr-un ceas bun !
P.S.
Exemplu : scris….scris…scris…scris….SCRIS !!!
Între —–: scris…………………………….. SCRIS, au fost puse trei caractere grafice diferite.
Să vedem Rezultatul ?
IATĂ-L ! aceasta este şi diferenţa între Esenţial şi Nuanţă. Aviz amatorilor de „lămuriri” !
@alex, „cuvintele pline” sunt, la dl. PG, pline de verzale…
In rest, fiecare intelege ce ii convine.
Închisori nedescrise
sau,
SICRIU măsluit în Gropile Comune pierdute sub cerul liber imens pe deoparte,
îngust şi sinistru nuanţat în hruba dintre hrube.
Adevăruri în descompunere.
CIUDAT ! ( nu, Deloc !),
un intelectual de „anvergura” dumneavoastră, dle. Alexandru Matei,
să nu ştie „unde sunt esentele”
este de-a dreptul Halucinant,
pur şi simplu, du-n DEJA……..-VU, pregnant, DES ! „vă rog” ! tot mai des pe la „noi”,
„mila” ? „pentru noi” ? care „noi” ? DECI :
Dle. Alexandru Matei, v-aţi construi, oare, dvs. şi Familei, O CASĂ,
aşezată pe o Groapă Comună, sub picioarele, şi peste tot în jurul domniei dumnevaostră ?
Clarificarea problemei este ESENŢIALĂ ! Despre „nuanţe” vom discuta mai apoi !
Pentru a dori regla-regula-relele-crim-terorile ideologice comuniste-comunismului „românesc”,
nu înseamnă deloc a fi nici „anti-comunist”, nici „intelectual”, ci pur şi simplu, UN OM NORMAL !
Este ESENŢIAL, pentru a putea vorbi-discuta-polemiza-analiza azi, Prezentul,
Este ESENŢIAL de a vorbi-discuta-polemiza-analiza şi judeca Trecutul Comunist al ideologie Comuniste, Crimă în massă împotriva umanităţii şi dictatură teroristă împotriva ESENŢEI societăţii omeneşti şi a libertăţii.
Este NORMAL de ESENŢIAL de a FACE acest demers pentru a putea trece curaţi-curăţiţi prin prezent înspre un viitor FIRESC.
Altfel este imposibil.
Asta nu se numeşte în niciun caz, ANTI-comunism, ci doar, încercarea de a clarifica un punct Esenţial al istoriei fără de care nu se poate merge înainte în mod firesc sănătos, oricîte nuanţe aţi presăra în fundaţiile CASEI !
Dar în continuare, intelectualii fără esenţe se dedau nuanţaţi la nuanţe subtilizînd adevărurile.
A fi Cinstit este Esenţial, a o întortochea printre nuanţe, o post-provincial-modernă şmechereală intelectuală.
A evita de 25 de ani, în contextul României de azi, de a vorbi pe şleau, pe româneşte,
despre comunismul ideologiei comuniste,
despre „moştenirea” lăsată de comunism, evitînd permanent a analiza cinstit ceea ce
este ideologia comunistă, ce a fost, care sînt efectele colaterale şi consecinţele,
ceea ce este ESENŢIAL-ul fără de care nicio nuanţă nu poate fi nici nuanţată, nici explicată, nici înţeleasă, acest proces de eludare permanent nuanţată, dovedeşte atît de limpede,
ceea ce este, ceea ce a ajuns, cum a fost transformat ide/olog-genetic „intelectualul” român de azi.
Este tocmai ceea ce nu faceţi deloc, doar jonglînd permanent intelectualiceşte post-modern cu „nuanţele”.
Tocmai acest handicap, distruge tăcut, lent, laminează subtil, Esenţele despre care, dle. Alexandru Matei, se pare, habar nu mai aveţi o iotă.
Dialogul adevărat este esenţial, dar în aceste condiţii de fugă, fofilări şi rătăciri printre detalii,
a devenit, este imposibil.
Scrisorile deschise au „naţionalizat” monopolul, Adevărul Esenţial, restul, nu mai au importanţă
A recunoaşte Adevărurile, este Esenţial.
A le muşamaliza, este Nuanţat impregnat de semi-tonuri, abil şi subtil „sufocabil”.
Există cîteva adevăruri simple şi sănătoase de care niciun intelectual vizibil, cultural, public şi mai ales celebru, NU se atinge întortochind permanent evidenţele într-un labirint de nuanţe, silogisme, paradoxe, false dileme, sofisme, futilităţi şi vorbe goale.
Unele nelămuriri, or fi fost risipite ?
Nu cu nuanţe, fofilări, dileme şi capete a/plecate miluindu-se cerşind Milă, pentru „noi” (care „noi” ?)
veţi pricepe vreodată ce este ESENŢIAL-Esenţialul, ce este acela Adevărul.
Calea-i lungă, mult noroc !
Leninist, ai scris-o pe Critic Atac.
„Ce să facă ?”
Să scrie cel puţin cu corect, cu „diacritice” ( fără să tot explice de ce şi cum, nu poate !)
Dacă eu pot, poate şi El, mai ales EL, „intelectualul” !
Vă mulţumesc domnule Alexandru Matei, pentru atenţia acordată şi deschiderea, parcă a unei alte „scrisorele”. Numai „securiştii” deschideau scrisorile. Azi O FAC TOŢI !
Fie vorba între noi, găsesc aceasta, un obicei barbar, teribil anost şi crunt provincial, cu atît mai mult cu cît a devenit la (o) modă care(-mi) produce „repugnări” rebarbativ-evidente.
Eh ! poate-i doar chestie de „gust” ! O ! despre „gusturi”, altă Dilemă !
Pentru a răspunde celor cîteva întrebări nevinovate pe care le puneţi „haios” din fuga amăgirilor cu ştaif de drept, ar necesita cu siguranţă vreme, timp, şi pînă la urmă chiar şi o cărticică !
Interesant ar fi să răspundem, concomitent ! întrebările dumneavostră evident retorice, vă sînt astfel firesc, adresate în modul cel mai cultural-intelectual cu putinţă, chiar şi VOUĂ !
Ce-i AIA un „intelectual” ?
Cine poate fi considerat un intelectual ? DE CE ? şi mai ales CUM ?
Ne vom pierde-n Labirint ! Capcana „intelectualului”-i întins-aşternută ! ŢAC ! CLAC ! PAC ! BUM !
Ce „vreau” eu „să facă un intelectual” ? Nici nu contează !
Ceea ce AR TREBUI să facă un intelectual ( ce-i aia un „intelectual ?) Este ESENŢIAL !
„intelectualul” nu face niciodată ceva ESENŢIAL, pentru că asta-i meseria lui, este „intelectual” !
Se pierde-n răstălmăciri permanente ( „Bate Apa-n PIUĂ !”) amăgindu-i, întortochiind-pierzîndu-i pe Toţi, în tot felul de Nuanţe, unele adevărate, cele mai multe inventate, virtuale sau fără nici cea mai mică importanţă în contextul Momentului istoric filosofic-psihanalitic Concret DAT, mai ales AZI, atît de Teribil de URGENT !
Din partea „intelectualuluiD’AZI” nu mă mai aştept la NIMIC !
Cei „celebri” au dovedit de 25 de ani apetitul pentru „manipulare”, iar cei Tineri, talentul deosebit întru încacealmizarea Cacealmalei nuanţărilor nuanţelor cognitive excelent disuasive.
Dar asta nu ar vrea să spună că Amalgamul măsluirilor sale ( ale intelectualului) epistemologice, nu trebuiesc cu virulenţă entuziamantă, crunt şi pe loc, pronunşat amendate.
Dacă ne referim mai ales la intelectualii români, cei de azi , mai tineri sau consacraţi, celebri sau cei în primele rînduri ale întreţinerii „magiunului” neaoş autohton,
„intelectualul” ( „i”) ar trebui în primul şi primul rînd SĂ fie LIBER de ORICE putere sau influenţă politică, într-o permanentă Atitudine CRITICĂ Democratică faţă de PUTERE.
Să nu intre în nicio Gaşcă politică ! Şi ……….ceea ce nu poate DELOC
să fie „dotat” cu o Coloană Vertebrală fără falii ! pe care să şi-o ANTRENEZE continuu printr-o Cultură a Gimnasticii Adevărurilor şi Esenţelor Simple şi ESENŢIALE !
La stadiul RomânieiD’AZI, „nuanţele” şi „milele” sînt doar pentru „intelectualii fără Coloană Vertebrală” dar cu aură de „boieri ai minţii” ai „binelui gîndit”.
Sper să nu mă întrebaţi duios, ce este „AIA”-aceea, „Coloana Vertebrală” a unui OM, cu atît mai mult a unui „intelectual” ?
„Începutul” e promiţător !
Este un titlu potrivit pentru cei pe care ii votati dle Paul Cernat ! Abia acum am inteles …
si ce vreti sa faca un intelectual? la ce va asteptati? care ar fi cuvintele pline? Unde sunt esentele, probabil stiti deja, spuneti-mi.
Muzeul cuvintelor goale conservate în faimoase fluide îşi măreşte vertiginos faimoasa şi celebra colecţie.
Tot să citeşti „etichetele”, rămîi mult mai mult amuţit decît toţi mamuţii de-aici conservaţi-împăiaţi, pieptănaţi, tunşi, naftalinizaţi, parfumaţi, afumaţi şi fumaţi de milioane de „vizitatori”.
Avem intelectuali de dreapta, avem intelectuali de stînga şi MAGIA LOR
care ţine veşnic deschisă vasta noastră Superbă CAPCANĂ într-o strînsoare fără de lăsare.
Şi astfel în această atît de bine pusă la punct Liberă Închistoare, se duce de rîpă pe ducă traiul-vătraiul şi se întreţine „vie”, acră-cultura neaoşei originalităţi.
Vorba-aceea : Acolo unde nu-s esenţe, vai de nuanţe, restul nu contează !
Cultura degringoladei se hrăneşte catoblepasic din ea însăşi cu voluptate,
intelectualii se ocupă cu devotament şi aplicaţiune descompunînd lent, subtil, harnic şi fără tăgadă, nuanţă cu nuanţă, ne mai lăsînd nicio speranţă hazardului, libertăţii şi adevărului, drumul superb luminos fiind astfel clar mai mult decît limpede.
Totul se macerează cărturăreşte intelectual, cu mila u-milei ploconiri către „poartă”!
Fie-vă, domnilor, scrisorile mai închise
şi cu-adevărat purtătoare de-esenţiale-adevăruri.
Nu vă mai jucaţi teatru de-a epistolele pierdute, a devenit mai mult decît macabru, morbid şi penibil.
„Fie-vă MILĂ !” de ….”deal”-uri !
De multa vreme nici DNA, nici d-nii Liiceanu si Plesu, nici admiratorii, nu ma mai conving de ce e „frecventabil” si ce nu – iar primul nu m-a „convins” niciodata. Dimpotriva, ma conving ca merita sa votez impotriva a ce sustin domniile lor.
sau,
„idrealuri în re-compunere” !
Astfel de scrisorele deschise
cu siguranţă, nu se vor pierde absolut niciodată.
Indiferent despre cîte „nuanţe” (vă) veţi scrie,
ESENŢELE nu le veţi mai putea găsi, tot astfel, deloc-nicăieri.
Dar prilejul ivit, iată-l, (vă) oferă ocazia fascinantă
A „înecării peştelui” cu dibăcie !
„Muzica ! Muzica !”
nici ultimele fapte de coruptie ale membrilor marcanti ai
PSD-ului nu v-au convins ca cei din PSD (Ponta y compris) nu sunt „frecventabili”, atunci pricep de ce nu intelegeti ce va explica Liiceanu si Plesu !