Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Iluzia anticomunismului, o carte despre Raportul Tismăneanu
- 13-11-2008
- Nr. 449
-
Ovidiu ŞIMONCA
- ÎN DEZBATERE
- 8 Comentarii
Cu cîteva zile înainte ca volumul Iluzia anticomunismului să ajungă în librării şi să fie lansat printr-o dezbatere publică (12 noiembrie, Muzeul Naţional de Artă Contemporană), spiritele s-au inflamat. Pe două bloguri, cele susţinute de Ioan T. Morar şi Mihail Neamţu, au existat cîteva afirmaţii hazardate. Consemnarea lui Mihail Neamţu se intitulează Atacul asupra Raportului Tismăneanu: stînga neo-marxistă şi dreapta neo-legionară îşi dau mîna. Notiţa este destul de încîlcit redactată, nu rezultă cum şi-au dat mîna „neo-marxiştii“ şi „dreapta neo-legionară“ ca să producă „atacurile oarbe asupra acestui prim document public anticomunist, asumat la cel mai înalt nivel de preşedintele Statului“. Ioan T. Morar e, şi el, categoric, îndreptîndu-şi atacurile asupra lui Adrian-Paul Iliescu, unul dintre autorii volumului colectiv, dar neuitînd să-i taxeze şi pe ceilalţi colaboratori: „Îi las la o parte pe tinerii «marxişti de bursă», nu neapărat marxişti convinşi, care vor înceta orice urmă de militantism atunci cînd nu li se va mai plăti nici un sejur în străinătate. Şi-i las şi pe bezmeticii care cred că e cool să fii ateu, marxist, neo-marxist sau, pur şi simplu, stîngist. Şi, eventual, chiar gay. Sînt convingerile lor, să şi le gestioneze. Şi să-i facă fericiţi!“. Nici Mihail Neamţu, nici […]
Totusi nu cred ca relativizarea celor urmarite in Raport face vre-un serviciu adevarului si intelegerii ciumei rosii.
Am mai scris despre acest subiect pe pagina:
http://www.observatorcultural.ro/Coordonatorii-raspund-intrebarilor-revistei*articleID_20777-articles_details.html
Cred ca domni precum Mihail Neamtu si Ioan T. Morar au o problema de principiu cu ceea ce ei inteleg a fi „sfarsitul marii culturi”. Si pun asta pe seama a ceea ce ei numesc „stanga” sau „marxism” sau „corectitudine politica”, intotdeauna insotite de adjective ironice, care dovedesc faptul ca nu le e foarte clar cu ce se ocupa ele. Ca modul de gandire apocaliptic al acestor domni isi extrage seva din religie&credinta si maimutarirea interesata a acestora e mai putin important, cat impresia ca le sunt atacate pozitiile lor in mici relatii profunde cu „intelectualii presedintelui”, care, se stie, sunt innebuniti dupa marea cultura, religie, credinta si… putere.
Bine era daca Procesul Comunismului il incepea in 1996 presedintele Emil Constantinescu. Dar au fost alte prioritati – recitatorii si mitul lui Eminescu.
Cind a fost ultima oara invitat sa scrie in Observator Cultural domnul Alex. Stefanescu? Asa, pentru credibilizare…
Daca ai fi sustitut in urma cu 4 ani ca intelectualii cei mai reprezentativi, simboluri ale societatii civile si autori de top deveniti „clasici” ai culturii romanesti, sunt atat de alergici la pluralitatea de opinii, ai fi fost imediat socotit rau intentionat, implicat politic sau Dumnezeu mai stie ce. Acum, cand constatam ca refuzul de a dialoga a devenit dogma, ca afilierea la un grup de idei (ca sa nu-i spun altfel!) si la idealurile sale politice reprezinta singura legitimare permisa, ca orice critica academica si implict constructiva este perceputa simplist ca un atac la persoana, ca institutiile publice au devenit spatii inchise unde se accede prioritar pe criterii de fidelitate, ei bine toate acestea par de neinchipuit daca avem in vedere ca se deruleaza in „jurisdictia” unor intelectuali marcanti, nume cu rasunet, voci preluate cu sfintenie de mass-media. Odata trecut pe lista indezirabililor, nu conteaza ca in mod cu totul gratuit, pentru culpa de a fi gandit altfel, numele iti este definitiv damnat, esti privit cu dispret suveran, desi un inalt for academic te socoteste un profesionist cu vocatie incontestabila, iar din fotoliul confortabil al puterii nelimitate, al inamovibilitatii acordate de la varful ierarhiei politice, primesti un veto hotarat, motivat de imbatabilul „nu e de-ai nostri”, desi tu esti fidel doar profesiei, cu onestitate si responsabilitate, si nimanui altcuiva. Se poate conchide ca suntem in fata unor dovezi indubitabile de „gandire liberala”, de „deschidere” catre „dialog”, de „impartialitate abisala”. In acest ambient cultural de „exceptie”, nu poate surprinde faptul ca editorilor volumului discutat aici li s-au inchis toate usile editurilor la care au batut, pentru ca mania intelectualitatii cu functii publice l-ar fi urmarit neabatut, vreme de ani buni, adica cel putin inca un cincinal, pe directorul sau patronul care ar fi indraznit sa-i publice pe „eretici”. Sorin Adam Matei si Adrian Gavrilescu ar trebui sa fie fericiti ca au reusit sa isi publice cartile la timp, astazi probabil ca ar fi fost primiti de directorii de edituri cu acelasi „interesant, dar nu se poate, mai incercati dumneavoastra peste 5-6 ani, daca nu chiar peste 10”!
Stimate domnule Simonca,
In primul rind, cred ca sinteti excesiv de apodictic.
In al doilea rind, din argumentatia dumneavoastra inteleg ca, atunci cind s-a referit la \”intelectualii presedintelui\”, domnul Siulea s-a uitat in globul de cristal si a vazut in viitor intrunirea despre care vorbiti.
In al treilea rind, respectiva intrunire nu a fost organizata nici de presedinte, nici de intelectualii invitati sa participe. Si, chiar daca ar fi fost organizata de una dintre cele doua parti, de ce ar fi considerati acestia \”ai presedintelui\”? In logica dumneavoastra, presedintele ar trebui sa intilneasca intelectualii pe un stadion, ca sa se simta cit mai putini exclusi.
In al patrulea rind, intelectualii care sint invitati sa scrie in paginile Observatorului Cultural sint intelectualii doamnei Carmen Musat? Sau ai firmei Musat &Asociatii? Sau ai PNL-ului? Dumneavoastra al cui intelectual sinteti? Sau, in caz ca nu va considerati asa, al cui jurnalist?
Stimate T. O. Bobe,
Ce scrie Ciprian Siulea in „Iluzia anticomunismului” este un fapt, nu un atac ad hominem.
Tot un fapt este si stirea pe care am publicat-o in acest numar.
Iata stirea, o gasiti in „La zi”:
„Dezbatere propusă de Institutul de Studii Populare, cu participarea preşedintelui Traian Băsescu. Marţi, 18 noiembrie, la Hotelul Intercontinental, sala Rondă, de la ora 11.30, va avea loc dezbaterea Intelectualii şi politica, politicienii şi intelectualii. Tema dezbaterii este rolul intelectualului în lumea contemporană şi a triplei relaţii politică-intelectual-politician. La dezbaterea moderată de Valeriu Stoica, vor participa Vladimir Tismăneanu, Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici şi Sever Voinescu. La eveniment va fi prezent şi preşedintele României, Traian Băsescu.”
Adica, facem o dezbatere, moderata de un om politic de la PD-L, il invitam si pe presedintele Basescu, chemam intelectuali apropiati de presedintele Basescu, dar ne revoltam cind vorbim de „intelectualii presedintelui”.
Vi se pare normal, domnule T. O. Bobe, ca la o dezbatere intitulata „Intelectualii si politica, politicienii si intelectualii” invitatii sa fie alesi „pe sprinceana”? O voce critica (sau macar neutra) ar credibiliza o asemenea dezbatere, ar fi si in avantajul organizatorilor sa aiba, printre participanti, si o ALTFEL de voce…
Mi se pare ca bifam o actiune electorala. Nu credeti? Va invit sa spuneti unde greseste Ciprian Siulea si unde gresesc si eu. Sint interesat de opinia Dvs. si astept cu interes sa dezvoltati primul comentariu.
De asemenea, invit si alti cititori sa-si spuna parerea despre volumul „Iluzia anticomunismului”, sa comenteze raspunsurile publicate de revista noastra primite de la coordonatorii volumului. Din punctul meu de vedere, volumul „Iluzia anticomunismului” indeamna la reflectie si la dezbatere si ar fi foarte bine sa existe cit mai multe puncte de vedere argumentat formulate. Am si anuntat, in textul tiparit si prezentat si pe site, ca am dorit sa facem doar o „punere in context”, dar ca „revista noastră rămîne deschisă tuturor celor care vor să-şi exprime un punct de vedere despre Iluzia anticomunismului, fără injurii, atacuri la persoană sau calomnii”. Daca profesorul Vladimir Tismaneanu sau alti membri ai Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania doresc sa comenteze, paginile noastre le vor gazdui interventiile.
Personal, cred ca, in Romania, putem vorbi de un deficit de comunicare: extrem de rar, personalitati cu opinii pro si contra stau fata in fata, confruntindu-se cu argumente. Mereu invocam dialogul, dar ajungem tot la un monolog… Ce bine ar fi sa fim mai atenti la parerea celuilalt.
Cu stima si cu pretuire,
Ovidiu Simonca
„(…) acum, cînd «intelectualii preşedintelui», aşa cum, pe bună dreptate, au ajuns să fie numiţi Vladimir Tismăneanu, Gabriel Liiceanu, Traian Ungureanu sau Cătălin Avramescu (…)” scrie Ciprian Siulea, iar Ovidiu Simonca e de parere ca asta ar fi „o critica de idei”, „fara atacuri ad hominem”.