Impostura la paritate cu valorile

Am gresit frecvent in ultimii ani, pina si cu citeva saptamini in urma, scriind, in alt hebdomadar, despre „rasturnarea sistematica a scarii de valori si a ordinii de prioritati, care a fost dintotdeauna si e mai flagrant astazi politica oficialitatii romanesti din domeniu“. Nu abjur, nu spun ca, generic, asta n-ar fi adevarat si ca nu se pot da exemple de „rasturnari“ la zi. Dar afirmatia nu e destul de precisa terminologic. E, in ultima instanta, un cliseu care sufera de generalitate si singura explicatie ca m-am putut limita la el atitia ani ar fi absenta unor replici de tipul celor ale unui Alex. Leo Serban, intr-un dialog aplicat, in ceea ce nu avem ca scoala si ca breasla: o critica filmologica. Nu avem un flux al contributiilor ivite din minima capacitate de a aseza in paradigme critice starile de fapt ale filmului romanesc. Cite o iluminare sintagmatica, precum a Eugeniei Voda din titlul cronicii sale la un recent film autohton cu un copil handicapat – Cinema cu handicap –, ramine sibilinica in izolarea sa neelaborata, fara ecoul meritat. Straniu e ca, inca din primele luni ale anului 1990, dar si mai abitir in anii imediat urmatori, am avut in […]