Împotriva democraţiei, în numele democraţiei

Ar fi sprijinit Lincoln, salvatorul uniunii dintre Sudul şi Nordul american, secesiunea Cataluniei de Spania? Acesta e genul de întrebare actualmente dezbătută cu o seriozitate crispată şi involuntar comică, sub impactul filmului lui Steven Spielberg, în ţara sau în provincia mea de adopţie, Catalunia. Cine să mai aibă timp de Oscaruri? Ca în cazul oricărei fixaţii naţionaliste, dezbaterea pusă în aceşti termeni mă indispune iremediabil, însă mă consolează elogiul implicit pe care ea-l aduce magnetismului lui Lincoln şi capacităţii sale de a furniza food for thought. Este adevărat că filmul lui Spielberg, dedicat sfîrşitului Războiului Civil şi luptei finale pentru abolirea sclaviei din Statele Unite, conţine anumite imprecizii istorice, precum şi simplificări, în parte, inevitabile (în realitate, relaţia lui Lincoln cu sclavia a fost mai complexă şi ambivalentă).   Mai mult, Spielberg, reprezentantul prin excelenţă al establishmentului hollywoodian al ultimelor decenii, reuşeşte de la bun început să ne testeze rezistenţa cu scene siropos hagiografice, în buna şi pioasa tradiţie a filmelor-genoflexiuni, dedicate lui Lincoln (1.) Vezi, chiar la începutul filmului lui Spielberg, dialogul pompos şi implauzibil dintre Lincoln şi cei doi soldaţi de culoare. Însă, odată trecut de hopul narcisismului american, servit în cel mai previzibil stil hollywoodian, filmul lui […]